Înlocuirea administratorului judiciar se dispune pentru motive temeinice

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Înlocuirea administratorului judiciar se dispune pentru motive temeinice

 

- art.19 alin.21, art.22 alin.2  din Legea nr.85/2005, modificată prin O.U.G. nr.173/2008 aprobată prin Legea nr.277/2009

 

Potrivit art.22 alin.3 din Legea insolvenţei administratorul judiciar poate fi înlocuit pentru motive temeinice în orice stadiu al procedurii, instituţia desemnării administratorului sau lichidatorului judiciar fiind diferită  de cea a înlocuirii,

Art.19 alin.21 din Legea nr.85/2006 reglementează situaţia desemnării administratorului sau lichidatorului judiciar în locul administratorului sau lichidatorului provizoriu, creditorul ce  deţine  cel puţin  50% din valoarea  totală a creanţelor putând decide  fără consultarea celorlalţi creditori, însă acest text de lege nu are aplicabilitate în ceea ce priveşte un administrator sau lichidator confirmat de Adunarea creditorilor, schimbarea acestuia neputându-se realiza decât prin înlocuire pentru motive temeinice, conform art.22 alin.3 din Legea insolvenţei.

 

Decizia nr.296 din data de 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de  Apel Ploieşti– Secţia Comercială şi de Contencios administrativ şi Fiscal

 

 

 

                   Prin cererea formulată de către DGFP Prahova, la data de 29.06.2009 la Tribunalul Prahova, s-a solicitat înlocuirea administratorului judiciar desemnat de instanţă cu RVA I. S. SPRL, fără a se motiva această solicitare.

                   Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de  creditoarea  Direcţia Generală a  Finanţelor Publice de înlocuire a  lichidatorului judiciar  P.  SPRL desemnat  de  instanţă pentru  debitoarea SC A. G. SA, încheiere ce a fost îndreptată la 20.11.2009, în sensul că P. SPRL este administrator judiciar şi nu lichidator judiciar cum din eroare s-a menţionat în considerentele, minuta şi dispozitivul primei încheieri.

                   Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul-sindic a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl  poate înlocui pe administratorul judiciar prin încheiere motivată, pentru motive  

temeinice, că potrivit dispoziţiilor art.24 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care

dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispoziţiile art.19, 21, 22, 23 şi ale art.102 alin.5.

                    S-a mai reţinut că solicitarea de înlocuire nu este motivată şi în plus, în şedinţa din camera de consiliu din data de 02.10.2009, la solicitarea judecătorului-sindic, reprezentantul creditoarei D.G.F.P. P. nu a putut prezenta oral, nici la acest termen, motivele de înlocuire a lichidatorului judiciar P. SPRL, lichidatorul P. SPRL a dat dovadă de profesionalism în îndeplinirea atribuţiilor în cadrul procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC A. G. SA, atribuţii pe care le-a îndeplinit la termenele prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

                    Împotriva acestei încheierii a declarat recurs creditoarea DGFP P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, iar pe fond înlocuirea administratorului judiciar P. SPRL cu RVA I. S. SPRL cu un onorariu de 3% din sumele distribuite către pârâtă.

                   În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 2 alin. 2 din OPANAF nr. 1009 pentru contribuabilii care au creanţe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali vor propune  judecătorului sindic desemnarea practicianului selectat de comisia constituită la nivelul ANAF, iar prin adresa din 09.01.2009, s-a făcut cunoscut DGFP P., că urmare selecţiei organizate la 18.12.2008, în dosarul 1186/105/2004 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, a fost desemnat în calitate de administrator judiciar RVA I. S. SPRL, privind pe debitoarea SC A. G. SA, în acest sens s-a formulat cerere de înlocuire a administratorului judiciar la 29.06.2009, cererea având anexată adresa 823482/29.12.2008, din care rezultă că schimbarea se solicită urmare modificărilor aduse Legii 85/2006, prin OUG 173/2008, respectiv a art. 19 pct. 21 conform căruia creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă fără consultarea adunării creditorilor desemnarea unui nou administrator sau lichidator judiciar şi renumeraţia acestuia.

                    S-a mai susţinut de recurentă că singura condiţie impusă de legiuitor pentru a promova o cerere de înlocuire este aceea de a deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, iar DGFP P. este singurul creditor al SC A. G. SA, cererea de înlocuire nu a fost făcută în conformitate cu art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, ci având în vedere selecţia organizată de ANAF în temeiul art. 13 din OPANAF 1009/2007 şi art. 19 alin. 21 din legea insolvenţei, instanţa de fond nereţinând că recurenta şi-a precizat acest temei de drept, nu s-a făcut  referire la art. 22 alin. 3 din Legea 85/2006, întrucât acest text de lege nu a suferit nicio modificare prin OUG 173/2008.

                   De asemenea, s-a învederat instanţei de recurentă că judecătorul sindic

s-a aflat în confuzie la momentul pronunţării încheierii recurate, creditoarea a solicitat înlocuirea administratorului judiciar al SC A. G. SA şi a dispus respingerea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar al debitoarei, deşi, procedura se află în faza de reorganizare judiciară, ce este coordonată de un administrator judiciar.

                    La data de 17.02.2010, intimatul administrator judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât cererea formulată de recurentă la 20 iunie 2009,  a fost o cerere de înlocuire a administratorului judiciar, care nu putea avea ca temei de drept decât art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, în mod corect judecătorul sindic constatând că nu este nici un motiv pentru înlocuirea administratorului.

                    Prin întâmpinarea din 17.02.2010 intimata debitoare a solicitat respingerea recursului, întrucât schimbarea administratorului judiciar în baza art. 19 alin. 21  din legea insolvenţei este inadmisibilă, acest text de lege referindu-se la momentul aprobării de către Adunarea Creditorilor sau în ipoteza în care creditorul deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, putându-se desemna un administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului sau lichidatorului provizoriu, ori, administratorul judiciar P. SPRL nu este un administrator provizoriu, ci confirmat de Adunarea Creditorilor.

După analizarea criticilor formulate Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr.296 din 22 februarie 2010 a respins ca nefondat  recursul.

Pentru a decide astfel s-a reţinut că pe rolul Tribunalului Prahova, se află în curs de derulare procedura insolvenţei în ceea ce priveşte SC A. G. SA, procedură deschisă la 2.09.2004, judecătorul sindic numind administrator judiciar provizoriu pe intimata SC P. SPRL, care de la data desemnării a îndeplinit toate atribuţiile ce îi revin conform art. 20 din legea insolvenţei, întocmind rapoarte de activitate din septembrie 2004 la zi, acest administrator judiciar fiind confirmat de Adunarea Creditorilor conform procesului verbal din 7.04.2006.

La data de 29 iunie 2009, recurenta creditoare a formulat cerere de  înlocuire a administratorului judiciar P. SPRL desemnat de instanţă, prin sentinţa de deschidere a procedurii din 2.09.2004 şi confirmat de Adunarea Creditorilor la 7.04.2006 cu RVA I. S. SPRL, cererea nefiind motivată în fapt şi în drept, iar în şedinţa publică din 2 octombrie 2009, reprezentatul DGFP P., a precizat că nu i-au fost comunicate motivele pentru care ANAF a solicitat înlocuirea administratorului judiciar, astfel că, cererea de înlocuire nu a fost motivată nici oral în faţa instanţei.

                   În mod corect, Tribunalul Prahova, a constat că administratorul judiciar poate fi înlocuit pentru motive temeinicie în orice stadiu al procedurii în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. 3 din Legea 85/2006, însă, solicitarea de înlocuire a recurentei creditoare nu este motivată, astfel că nu este întemeiată, respingând cererea ca atare.

                    În ceea ce priveşte, motivul de recurs potrivit căruia în urma selecţiei din 18.12.2008, Comisia constituită la nivelul ANAF a desemnat în calitate de administrator judiciar în dosarul nr. 1186/105/2004 pe RVA I. S. SPRL, iar cererea de înlocuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 19 pct. 21 din legea insolvenţei, creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor putând să decidă fără consultarea Adunării Creditorilor desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator, DGFP P. fiind singurul creditor al SC A. G. SA, Curtea constată că nu este fondat, întrucât prin OPANAF 1009/2007, este reglementată procedura de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, această instituţie prin comisia constituită la nivel central  fiind abilitată să desemneze lichidatori sau administratori judiciari în dosarele în care organele fiscale au calitatea de creditori, însă dispoziţiile legale din ordinul precizat mai sus se aplică în concordanţă cu dispoziţiile Legii 85/2006, astfel că o cerere de înlocuire a administratorului judiciar nu se poate dispune decât în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. 2 din lege, instituţia desemnării administratorului sau lichidatorului judiciar fiind diferită de cea a înlocuirii, aceasta din urmă putându-se dispune numai pentru motive temeinice.

Referitor la motivul de recurs potrivit căreia cererea creditoarei are ca temei de drept dispoziţiile art. 19 alin. 21 din legea insolvenţei, text de lege introdus prin OUG 173/2008, neavând aplicabilitate art. 22 alin. 2 din Legea 85/2006, iar singura condiţie impusă de legiuitor pentru a se solicita înlocuirea este ca respectivul creditor să deţină o creanţă de cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor se constată că nu este întemeiat, întrucât prevederile legale precizate de DGFP Prahova, sunt aplicabile la desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu, când creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate decide fără consultarea creditorilor în acest sens, ori în cauza de faţă intimata SC P. SPRL, nu este administrator judiciar provizoriu ci confirmat de Adunarea Creditorilor, încă din 7.04.2006, schimbarea acestui administrator judiciar neputându-se dispune decât prin înlocuire, în mod   corect judecătorul sindic făcând trimitere la textele de lege ce reglementează înlocuirea administratorului sau lichidatorului judiciar.

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia judecătorul sindic a  confundat cererea cu care a fost sesizat, în condiţiile în care creditoarea a solicitat înlocuirea administratorului judiciar şi s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar, nu este întemeiat, întrucât prin încheierea recurată s-a dispus în acest sens , însă prin încheierea din 20.11.2009, a fost îndreptată eroarea materială din minută, considerentele şi dispozitivul hotărârii din 2 octombrie 2009, în sensul că SC P. SPRL este administrator judiciar şi nu lichidator.

                   Faţă de aceste considerente Curtea a constatat că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de înlocuire a administratorului judiciar în condiţiile în care creditoarea recurentă nu a învederat motivele temeinice care să justifice cererea de înlocuire, motive care să fie analizate de  instanţa de fond prin prisma îndeplinirii atribuţiilor administratorului judiciar în cadrul procedurii de insolvenţă, privind pe debitoarea SC A. G. SA, o cerere de înlocuire nu se poate dispune decât în condiţiile prevăzute de art. 22 alin.2 din Legea 85/2006 cu modificările la zi, încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, respingându-l conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.