Echipa Contabilii.ro

Decizie nr. 214/1999 - art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

CURTEA CONSTITUTIONALA
Decizie nr. 214/1999
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991
 
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 655 din 31/12/1999
 
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 691/1999, aflat pe rolul Judecătoriei Orăştie. La apelul nominal a răspuns autorul excepţiei, Pompiliu Bota.
    Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991 sunt neconstituţionale, deoarece infracţiunea de fals intelectual la care face trimitere se săvârşeşte, potrivit prevederilor art. 150 alin. 2 din Codul penal, asupra înscrisurilor care emană de la autorităţile publice. Fapta penală de care este acuzat a fost săvârşită asupra înscrisurilor sub semnătură privată, prevăzută şi sancţionată de art. 290 din Codul penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, pe când, pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută la art. 289 din Codul penal, pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani. Autorul excepţiei consideră, de asemenea, că prin aplicarea aceleiaşi sancţiuni penale atât funcţionarilor care săvârşesc infracţiunea de fals asupra înscrisurilor care emană de la autorităţile publice, cât şi celor care săvârşesc această infracţiune asupra înscrisurilor sub semnătură privată sunt încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi solicită admiterea excepţiei.
    Reprezentantul Ministerului Public arată că dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991 se aplică tuturor funcţionarilor, atât publici, cât şi privaţi, care efectuează cu ştiinţă înregistrări inexacte sau omit înregistrarea în contabilitate a unor documente specifice în scopul denaturării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale, ce au drept consecinţă modificarea bilanţului contabil. Acesta consideră că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie şi de aceea solicită respingerea excepţiei.

    C U R T E A,

    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 5 august 1999 Judecătoria Orăştie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 691/1999, aflat pe rolul acestei instanţe.
    În motivarea excepţiei autorul consideră că prevederile art. 40 din Legea nr. 82/1991 încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, întrucât introduc o discriminare între funcţionarii de stat şi cei privaţi. "Referindu-se la greşelile de înregistrare în contabilitate - arată autorul excepţiei - textul acestui articol (art. 40 din Legea nr. 82/1991) face trimitere doar la art. 289 din Codul penal - falsul intelectual. Rezultă că pot fi sancţionaţi numai contabilii care falsifică înscrisuri oficiale (înscrisuri care emană de la o unitate publică, conform alin. 2 al art. 150 din Codul penal)."
    Instanţa de judecată apreciază că "excepţia este vădit nefondată, deoarece prin art. 40 din Legea nr. 82/1991 legiuitorul a înţeles să incrimineze în mod special faptele agenţilor economici care înregistrează inexact sau nu înregistrează operaţiuni în contabilitate, pentru a se putea sustrage de la plata obligaţiilor fiscale aferente".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 40 din Legea nr. 82/1991 se aplică tuturor persoanelor juridice sau fizice, dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute de lege, adică dacă înregistrează greşit cu ştiinţă sau omit să înregistreze în contabilitate date care conduc la denaturarea evidenţei contabile.
    Guvernul consideră, de asemenea, neîntemeiată excepţia, aşa cum a fost formulată de autorul său, şi anume în limitele de sancţionare şi nu în elementele constitutive ale infracţiunii, care se găsesc în totalitate descrise în art. 40 din Legea nr. 82/1991.
    Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

    C U R T E A,

    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Textul art. 40 din Legea nr. 82/1991, criticat de autorul excepţiei, are următorul cuprins: "Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii." Autorul excepţiei consideră că acest text legal "face o discriminare între funcţionarii publici şi cei privaţi", încălcând astfel prevederile art. 16 din Constituţie. În motivarea excepţiei autorul său se referă generic la art. 16 din Constituţie, articol care conţine trei alineate. Este însă evident că în realitate se are în vedere cuprinsul art. 16 alin. (1), care prevede: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."
    Pentru a ajunge la concluzia neconstituţionalităţii art. 40 din Legea nr. 82/1991 autorul excepţiei consideră că "dacă sunt incriminaţi atât funcţionarii publici, cât şi funcţionarii privaţi, nu vor putea fi sancţionaţi decât cei care falsifică înscrisuri oficiale, adică, practic, doar funcţionarii (administratori, contabili) publici".
    Luând în dezbatere excepţia ridicată Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei vizează neconstituţionalitatea art. 40 din Legea nr. 82/1991 în ceea ce priveşte limitele de sancţionare, iar nu în ceea ce priveşte includerea în textul criticat a elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual la care acesta face trimitere - art. 289 din Codul penal. Dispoziţiile acestui articol incriminează falsul intelectual, având următorul enunţ: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
    Prevederile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 conţin o reglementare penală aflată într-o lege specială şi ele incriminează o modalitate specifică de fals intelectual. Elementele constitutive ale infracţiunii sunt detaliate în art. 40 din Legea nr. 82/1991, iar în ceea ce priveşte pedeapsa, aceasta face trimitere la art. 289 din Codul penal. Art. 40 din Legea nr. 82/1991 nu se referă la falsificarea unui înscris oficial şi nu face nici o distincţie între funcţionarii care efectuează cu ştiinţă înregistrări inexacte sau omit cu ştiinţă înregistrări în contabilitate, care au drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil, indiferent dacă documentele contabile emană de la autorităţile publice sau de la agenţii economici privaţi. Astfel, subiect al infracţiunii, în înţelesul art. 40 din Legea nr. 82/1991, poate fi orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, care efectuează operaţiuni contabile şi operează cu ştiinţă, în această calitate, înregistrări inexacte sau omite cu ştiinţă înregistrări, cu consecinţele stabilite de această lege.
    Legea contabilităţii nr. 82/1991 obligă regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prevederilor sale. Toate subiectele menţionate mai sus, indiferent de natura capitalului - de stat sau privat -, sunt obligate, potrivit dispoziţiilor din această lege, să organizeze şi să ţină contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, încadrate cu persoane calificate.
    Întrucât nici legea în întregul său şi nici dispoziţiile art. 40 din lege, criticate sub aspectul neconstituţionalităţii lor de către autorul excepţiei, nu introduc privilegii sau discriminări şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

    C U R T E A

    În numele legii

    D E C I D E:

    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 691/1999 al Judecătoriei Orăştie.
    Definitivă şi obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1999.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

    Magistrat-asistent,
Laurenţiu Cristescu