Echipa Contabilii.ro

Decizie nr. 1704/2009 din 20/11/2009 infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990)

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Secţia penală a Curţii de apel

 
Decizie nr. 1704/2009
din 20/11/2009

infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990)

 

    Sursa: JURINDEX
    R O M A N I A
    CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A II A PENALĂ
    ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE
    DOSAR NR... (2059/2009)
    DECIZIA PENALĂ NR.1704
    Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
    Instanţa constituită din :
    PREŞEDINTE – ... ...
    JUDECĂTOR –...
    JUDECĂTOR – ... ...
    GREFIER – ... ...
    M i n i s t e r u l P u b l i c – Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I este reprezentat de procuror O. O..
    Pe rol soluţionarea recursurilor formulate de inculpatul ... N. şi partea civilă DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE I împotriva sentinţei penale nr.102/16 aprilie 2009 pronunţată de J u d e c ă t o r i a U r z i c e n i şi a deciziei penale nr.115/17 august 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a în dosarul nr....
    La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat pentru recurentul inculpat E. N., lipsa fiind, avocat ales, lipsind recurenta parte civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice I.
    Procedura legal îndeplinită.
    S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
    Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar motivele de recurs.
    Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul parţilor in susţinerea recursurilor.
    Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, invoca cazurile de casare prevăzute de art.3859 pct.171 si pct.18 C.p.p. . Prin raportare la situaţia de fapt existenta in speţă considera ca la săvârşirea faptei cercetate se poate identifica si o participare a numiţilor S. N. si J. M.. Aceştia aveau la momentul săvârşirii faptei calitatea de asociaţi in cadrul societăţii. Inculpatul nu putea sa exercite la momentul respectiv in fapt nici una dintre atribuţiile corespunzătoare calităţii de administrator al societăţii. Considera ca instanţa de fond trebuia sa dispună achitarea inculpatului având in vedere ca fapta nu a fost săvârşita de către acesta.
    De asemenea, apreciază ca eroarea H. de fapt vizează calificarea împrejurărilor care au condus la pronunţarea hotărârii. In opinia sa, este evident faptul ca inculpatul nu putea sa dispună asupra veniturilor societăţii la momentul respectiv. Formal, inculpatul avea calitatea de administrator, insa se afla in imposibilitate de fapt sa exercite această calitate.
    Reprezentantul parchetului, având cuvântul, considera ca in mod corect instanţa de fond a arătat in ce a constat comiterea faptei de către inculpat. Aşa cum rezulta din actele dosarului, inculpatul nu contestă redactarea facturii fiscale din 3 septembrie 2003, emisa de societate si nici a celor 3 chitanţe emise in acest sens, raportul de constatare tehnico-ştiinţifica confirmând ca scrisul de pe factura si chitanţe aparţine inculpatului. De asemenea, neînregistrarea in contabilitate de facturii fiscale constituie din acest punct de vedere o infracţiune la legea privind evaziunea fiscala, fapt ce rezulta si din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.
    Solicita respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat.
    Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicita respingerea recursului formulat de partea civila.
    Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicita respingerea recursului formulat de partea civila având in vedere raportul de expertiza contabila. De asemenea, din relaţiile efectuate in cauza nu rezultă ca inculpatul ar figura in evidente cu bunuri mobile si imobile declarate, astfel ca sechestrul asigurator nu are asupra a ce să se aplice.
    C U R T E A
    Cu privire la recursurile penale de faţă constată următoarele:
    Prin sentinţa penală nr.102 din 16 aprilie 2009, pronunţată de J u d e c ă t o r i a U r z i c e n i, în baza art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal şi a art.74, 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul ... N., fiul lui P. şi T., născut la 01.10.1950 în com.E., judeţul P, domiciliat în P,..., .3., .6,judeţul P, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, la 3 (trei) luni închisoare pentru evaziune fiscală.
    În baza art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.74, 76 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 3(trei) luni închisoare pentru folosirea bunurilor societăţii comerciale în scop contrar intereselor acesteia.
    În baza art.33-34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa de 3(trei) luni închisoare.
    În baza art.81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
    S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal referitoare la pierderea beneficiului suspendării.
    A fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.945,38 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă DGFP I.
    A fost respinsă cererea părţii civile privind instituirea unui sechestru asigurător pe bunurile inculpatului.
    A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
    Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
    Inculpatul E. N. a fost asociat şi administrator al SC E. SRL N. în perioada 23.03.2003-13.11.2003, firma având ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul a produselor petroliere.
    Prin ordonanţa de adjudecare definitivă nr.661 din 26.04.1999 SC E. SRL a adjudecat o staţie E. carburanţi-lubrifianţi. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1665 din 24.06.2003 SC E. SRL N. a vândut SC E. SRL P staţia de livrare produse petroliere şi terenul afferent la suma de 1.625.000.000 lei ROL.
    În actul autentic se face menţiunea că inculpatul a primit în întregime de la cumpărătoare la data autentificării înscrisului, preţul vânzării. La 03.09.2003 inculpatul a emis în numele SC E. SRL N. factura fiscală seria...nr.... pentru SC E. SRL P în care erau înscrise preţul şi obiectul –“activ conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1665 din 24.06.2003”. Inculpatul a emis trei chitanţe seria...nr.... din 03.09.2003, ... din 04.09.2003 şi ... din 05.09.2003, din care rezultă că a primit sumele de 500 milioane lei, 500 milioane lei şi 625 milioane lei (ROL).
    Inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea firmei SC E. SRL nici factura fiscală şi nici chitanţele susmenţionate şi urmare a acestei omisiuni bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 25.945,38 lei.
    Apărarea inculpatului că nu a operat înregistrările în evidenţele contabile întrucât în fapt nu a primit niciodată preţul de 1.625.000.000 lei, este contrazisă de contractul de vânzare-cumpărare nr.1665 din 24.06.2003 încheiat în formă autentică şi de factura fiscală şi cele trei chitanţe.
    Faptele astfel reţinute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal şi folosirea fondurilor societăţii în scop contrar intereselor acesteia, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990.
    Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen, motivate, atât ANAF B, reprezentată prin DGFP I, cât şi inculpatul E. N..
    Apelul ANAF priveşte exclusiv latura civilă a cauzei, apreciindu-se nejustificată diminuarea de către prima instanţă a prejudiciului datorat bugetului de stat, la suma de 25.945,38 lei RON, prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei, inclusiv a celor două rapoarte de expertiză contabilă şi care dovedesc un prejudiciu astfel cum a fost solicitat prin adresa de constituire ca parte civilă.
    Se critică sentinţa şi sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa asupra dobânzilor şi majorărilor de întârziere (penalităţi), calculate până la achitarea prejudiciului, precum şi asupra cererii de instituire a unei măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, absolut obligatorie în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală.
    Motivele de apel ale inculpatului sunt expuse pe larg şi susţinute şi oral, prin apărător, solicitându-se achitarea pentru cele două fapte, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracţiunea prev. de art.9 din Legea 241/2005 şi în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracţiunea prev. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990.
    S-a susţinut că inculpatul a preluat SC E. SRL, având ca unic bun o staţie E. din comuna N., în condiţiile în care unul dintre asociaţii acestei societăţi îi era dator, staţia E. fiindu-i cedată în schimbul împrumutului imposibil de restituit.
    În acest context, arată inculpatul în continuare, a preferat să achiziţioneze staţia E. în întregime fiind asigurat de către O. O., S. N. şi J. M., că prin revânzarea ei îşi va recupera banii.
    În continuare, pentru achiziţionarea staţiei E., cei doi asociaţi ai SC “E.” SRL P, S. şi J., au plătit doar parţial contravaloarea investiţiei reale a inculpatului, promiţându-i diferenţa cu ocazia revânzării şi administrarea în fapt a societăţii, sens în care, în opinia inculpatului, sunt şi probele de la dosar.
    Astfel, încheierea contractului de vânzare a staţiei E. de către SC E. SRL din 24 iunie 2003 s-a făcut fără încasarea niciunei sume de bani, ci doar pentru a putea fi revândută de către cei doi asociaţi mai sus menţionaţi, cu promisiunea că preţul va fi plătit cu ocazia revânzării, în tot acest timp cei doi s-au ocupat de administrarea în fapt a SC E. Com SRL, omisiunea înregistrării în evidenţele contabile a facturii şi a chitanţelor datorându-li-se.
    Faţă de situaţia neîncasării preţului, inculpatul a precizat că, s-a aflat în imposibilitatea achitării obligaţiilor bugetare, astfel că, în opinia sa, nu se poate reţine comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.
    Nici după revânzarea societăţii către SC B. P. SRL, cei doi nu i-au achitat preţul, evitându-l şi continuând să desfăşoare activităţi mai mult sau mai puţin legale, în străinătate.
    În susţinerea motivelor sale de apel şi, implicit a nevinovăţiei sale, a invocat probele dosarului, înscrisurile şi declaraţiile de martori, predarea efectivă a preţului fiind o simplă situaţie de fapt, răsturnată prin dovada contrarie, conform art.1198 Cod civil.
    Referitor la infracţiunea prev. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, apreciază că nu s-a făcut dovada folosirii banilor societăţii în interes propriu ori contrar intereselor societăţii, faţă de perioada scurtă cât a fost asociat al SC E. SRL, de aspectul neîncasării preţului vânzării şi de probele dosarului.
    Prin decizia penală nr. 115 A din 07.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a în baza art.379 pct.2, lit. a Cod pr. penală, s-a admis apelul declarat de partea civilă ANAF B reprezentată prin D.G.F.P. S, împotriva sentinţei penale nr.102/16.04.2009, pronunţată de J u d e c ă t o r i a U r z i c e n i, pe care a modificat-o numai cât priveşte omisiunea obligării inculpatului la plata de dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente sumei de 25.945,38 lei şi, rejudecând a dispus obligarea inculpatului ... N., fiul lui P. şi T., născut la 01.10.1950 în com. E., judeţul P, către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice I şi la plata acestora până la achitarea integrală a debitului.
    A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
    În baza art.379 pct.1, lit.b Cod pr. penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. N., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
    A obligat inculpatul E. N., la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
    Tribunalul, examinând sentinţa ce face obiectul apelului de faţă, actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art.371 şi art.378 Cod procedură penală, a constatat următoarele:
    Instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a dat faptelor săvârşite de inculpat o încadrare juridică corespunzătoare.
    Sentinţa primei instanţe s-a bazat pe o cercetare judecătorească completă şi complexă, pe o interpretare, pe larg, a unui material probator suficient pentru lămurirea cauzei.
    Apărările inculpatului nu au putut fi primite, el însuşi necontestând redactarea facturii fiscale seria ... ..., nr.... din 3 septembrie 2003 emisă de vânzătoarea SC E. SRL şi nici a celor 3 chitanţe emise în acest sens, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică confirmând că scrisul de pe factură şi chitanţe, inclusiv semnăturile, aparţin inculpatului.
    Cât priveşte achitarea efectivă a preţului pentru vânzarea staţiei E., acest aspect rezultând, astfel cum corect a reţinut prima instanţă, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentic nr.1665 din 24 iunie 2003, precum şi din înscrisurile mai sus menţionate.
    Este adevărat că respectiva menţiune privind plata preţului, cuprinsă într-un act autentic, nefiind o constatare personală a notarului ce a autentificat contractul, face dovada până la proba contrară, dar în opinia tribunalului această probă contrară nu a fost realizată.
    În acest sens, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză privind plata preţului, sunt contradictorii (declaraţiile lui D. E. şi cea a lui S. J. N.) şi insuficient de concludente (de exemplu declaraţia martorei J. D.a N.), aspectul neachitării contravalorii staţiei E. într-un anumit moment, relatat de martori, (de exemplu cel al întocmirii facturii), nefiind în măsură a dovedi, cu certitudine că acel preţ nu a fost achitat în fapt niciodată, nici anterior, de exemplu cu ocazia încheierii contractului notarial.
    Pe de altă parte, referitor la reţinerea de către prima instanţă a infracţiunii de evaziune fiscală, neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale seria ...-..., nr.... din 3 septembrie 2003 emisă cu ocazia înstrăinării benzinăriei şi plata către bugetul de stat a taxelor şi impozitelor aferente nu sunt condiţionate de primirea preţului, însăşi expertiza contabilă dispusă în cauză concluzionând în acest sens.
    Nici apărarea în sensul că administrarea în fapt a SC “E.” SRL era realizată în fapt de numiţii S. J. N. şi J. M. D. nu este în măsură a-l disculpa pe inculpat, datele privind istoricul societăţii menţionate, furnizate de Oficiul Registrului Comereţului, indicându-l pe inculpat drept asociat şi administrator al societăţii din perioada respectivă.
    Faţă de cele ce preced, Tribunalul a apreciat neîntemeiate criticile apelantului inculpat, susţinerile acestuia neregăsindu-se în materialul probator de la dosar.
    Neîntemeiate sunt şi susţinerile părţii civile ANAF, prin DGFP I, privind cuantumul prejudiciului acordat, de 25.945,38 lei şi respingerea cererii de instituire a unui sechestru asigurător.
    Este greşită susţinerea în sensul că prima instanţă ar fi pronunţat o sentinţă contrară înscrisurilor existente la dosar, inclusiv a rapoartelor de expertiză contabilă.
    Astfel, tocmai raportul de expertiză din 16 februarie 2009 a concluzionat în sensul că pentru veniturile realizate din vânzarea benzinăriei societatea “E.” SRL, nu a realizat profit şi, ca urmare, nu datorează impozit pe profit, prejudiciul cauzat bugetului de stat constând doar din neplata TVA, în sumă de 25.945,38 lei.
    Şi referitor la cererea părţii civile de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, prima instanţă a procedat corect respingând-o, faţă de adeverinţa nr.33095 din 19 martie 2009 eliberată de Consiliul local al municipiului P, conform căreia, inculpatul nu a figurat în evidenţe cu bunuri mobile şi imobile declarate.
    Apelul părţii civile este întemeiat doar cât priveşte neacordarea de dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente sumei reprezentând TVA neachitat la bugetul de stat.
    Şi aceasta întrucât doar astfel se poate realiza o despăgubire integrală, prin adresa de constituire ca parte civilă, dobânzile şi penalităţile de întârziere fiind solicitate, în temeiul principiului disponibilităţii, de ANAF, prin reprezentant DGFP I.
    Pentru toate aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de partea civilă ANAF B reprezentată prin D.G.F.P. S, împotriva sentinţei penale nr.102/16.04.2009, pronunţată de J u d e c ă t o r i a U r z i c e n i, pe care o va modifica numai cât priveşte omisiunea obligării inculpatului la plata de dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente sumei de 25.945,38 lei şi, rejudecând va dispune obligarea inculpatului ... N., către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice I şi la plata acestora până la achitarea integrală a debitului.
    Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul E. N. şi partea civilă Direcţia Generală a finanţelor Publice I criticându-le ca fiind netemeinice şi nelegale.
    Inculpatul a susţinut că nu se face vinovat de comiterea faptei reţinută în sarcina sa, motivând că, deşi avea calitatea de administrator se afla în imposibilitatea să-şi îndeplinească atribuţiile, iar martorii S. N. şi J. M. în calitate de asociaţi în cadrul societăţii au comis fapta însă nici nu au fost cercetaţi în cauză.
    Partea civilă a solicitat, doar în scris, obligarea inculpatului la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat şi care este în valoare de 71.652, 9609 RON şi stabilit în cauză de cele două rapoarte de expertiză contabilă, precum şi obligarea acestuia şi la plata datoriilor restante în sumă de 7.209,01 RON aşa cum rezultă din adresa nr. 2305/9.02.2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice U.
    Curtea, examinând hotărârile atacate pe baza materialului probator din dosar, în raport de motivele de recurs invocate şi întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 385 alin. 3 Cod procedură penală constată nefondate recursurile.
    Pentru a constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală eroarea gravă de fapt trebuie să fie gravă, respectiv, să fie esenţială în sensul de a fi influenţat asupra soluţiei cauzei, şi, evident neîndoielnică.
    În speţă, există depoziţiile martorilor D. E., J. D.a N., E. D., S. J. N., nota de constatare a D.G.F.P. I, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, procesele-verbale de constatare, rapoartele de expertiză contabilă care dovedesc pe deplin vinovăţia inculpatului în săvârşirea celor două infracţiuni pentru care s-a dispus, în mod legal, condamnarea acestuia.
    În această situaţie nu mai poate fi vorba de o contradicţie evidentă, necontroversată şi esenţială între ceea ce spune dosarul prin probele sale şi ceea ce au reţinut instanţele de judecată prin hotărârile lor, astfel cum este definitivă eroarea gravă de fapt, criticile inculpatului vizează doar un aspect de apreciere a probelor, ceea ce excede cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală.
    Critica formulată în cauză de partea civilă şi care vizează dolar latura civilă a cauzei nu este întemeiată, aceasta nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare limitativ şi expres prevăzute de art. 3856 Cod procedură penală.
    Ca urmare se constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenţi iar hotărârile atacate sunt legale şi temeinice considerente faţă de care recursurile urmează a fi respinse ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
    Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
    PENTRU ACESTE MOTIVE
    ÎN NUMELE LEGII
    DECIDE:
    Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul E. N. şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice împotriva sentinţei penale nr.102 din 16 aprilie 2009, pronunţată de J u d e c ă t o r i a U r z i c e n i şi a deciziei penale nr. 115 A din 07.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a în dosarul nr....
    Obligă recurentul inculpat E. N. la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.11.2008.
    PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
    G. E. M. D. E. E.
    GREFIER,
    B. N.
    Red. F.D.
    Dact.A.A.
    2 ex.-7.12.2009