Echipa Contabilii.ro

Decizie nr. 730/2009 din 03/11/2009 infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990)

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Secţia penală a Curţii de apel

 
Decizie nr. 730/2009
din 03/11/2009

infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990)

 

    Sursa: JURINDEX
    R O M Â N I A
    CURTEA DE A P E L B R A Ş O V
    SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI
    DECIZIA PENALĂ NR. 730/R DOSAR NR...
    Şedinţa publică din 03 noiembrie 2009
    Complet de judecată format din:
    Preşedinte - ... ...
    Judecător - ... ...
    Judecător - ... ...
    Grefier - ... ...
    Cu participarea reprezentantului M i n i s t e r u l u i P u b l i c – procuror E. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L B R A Ş O V.
    Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l B r a ş o v şi inculpatul T. M. împotriva deciziei penale nr.53/Ap din 27 februarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul nr....
    La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare se constată lipsa părţilor.
    Procedura îndeplinită.
    Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 28 octombrie 2009 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru 03 noiembrie 2009, când,
    C U R T E A
    Asupra recursului penal de faţă:
    Prin decizia penală nr. 53/27 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B r a ş o v şi inculpatul T. M. împotriva sentinţei penale nr. 1446/2008 a J u d e c ă t o r i e i B r a ş o v, care a fost desfiinţată cu privire la soluţia de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu şi în ce priveşte aplicarea art. 65 Cod penal şi s-a dispus trimiterea cauzei la J u d e c ă t o r i a B r a ş o v numai în ce priveşte această infracţiune şi latura civilă aferentă.
    Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
    Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că:
    Prin sentinţa penală nr.1446/24.10.2008 J u d e c ă t o r i a B r a ş o v a hotărât:
    - În temeiul art.11 pct.2 lit.b şi art.10 lit.g Cod procedură penală raportat la art.122 alin.1 lit.d Cod penal şi art.124 Cod penal încetarea procesului penal pornit de către Statul Român împotriva inculpatului T. M., CNP ..., fost asociat şi administrator la SC M. E. SRL B pentru pretinsa comitere în luna februarie a anului 2001 a infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii comerciale în mod ilicit, prevăzută de art.272 pct.2 Legea 31/1990 republicată, urmare intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale a persoanei fizice. (fapta 1 din rechizitoriu).
    - În temeiul art.272 pct.2 Legea 31/1990 republicată condamnarea inculpatului T. M., fost asociat şi administrator la SC M. E. SRL B, la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii comerciale în mod ilicit, la pedeapsa de un an închisoare. (fapta 2 din rechizitoriu).
    - În temeiul art.272 pct.2 Legea 31/1990 republicată condamnarea inculpatului T. M., fost asociat şi administrator la SC M. E. SRL B, la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii comerciale în mod ilicit, la pedeapsa de un an închisoare. (fapta 3 din rechizitoriu).
    - În temeiul art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal contopirea pedepselor stabilite şi aplicarea inculpatului a pedepsei de un an închisoare.
    - În temeiul art.71 alin.1 Cod penal interzicerea inculpatului pe durata executării pedepsei principale a exercitarii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b şi lit.c Cod penal.
    - În temeiul art.64 lit.c Cod penal interzicerea inculpatului, după executarea pedepsei principale, pe o perioadă de 5 ani, a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunilor, şi anume administrator şi asociat.
    - În temeiul art.14 şi art.346 alin.1 Cod procedură penală coroborate cu art.998, 999 Cod civil admiterea în parte a acţiunii civile formulată de partea civilă SC M. E. SRL B prin lichidator judiciar CONFIN M. J. B şi în consecinţă :
    - obligarea inculpatului T. M. să achite acestei părţi civile suma de 408.484 ron.
    Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut ca stare de fapt că la data de 20 07 2005 s-a întocmit de către IPJ B, SERVICIUL de INVESTIGARE a FRAUDELOR un proces verbal de sesizare din oficiu pentru aceea că T. M., administrator la SC M. E. SRL B, CUI ..., în perioada 2002-2004 a utilizat în interes personal şi în interesul altei societăţi comerciale, sub diferite forme, creditul şi bunurile societăţii. După declanşarea procedurii reorganizării judiciare a înstrăinat mai multe bunuri din patrimoniul SC M. E. SRL B, cu scopul de a frauda creditorii, în special bugetul general consolidat al statului, unde avea datorii importante. Totodată a dispus introducerea pe cheltuielile firmei, a unor sume de bani, din care a achiziţionat materiale folosite la reparaţia şi consolidarea unui imobil proprietate personală. (fila 19 dup).
    În ziua de 09 08 2005, inculpatul, în prezenţa avocatului ales a declarat verbal că se abţine să dea o declaraţie scrisă în faza actelor premergătoare, ceea ce rezultă din procesul verbal depus la fila 39 dup.
    La data de 07 02 2007, în calitate de învinuit, T. M. a declarat că în perioada 1992-2004 a fost asociat şi administrator la SC M. E. SRL B, evidenţa contabilă a fost ţinută pe rând de martorii J. G şi D. F.. Având contabili, a precizat inculpatul, nu poate arăta nimic cu privire la înregistrarea în contabilitate în 31 08 2004 a unor venituri de 12.431.757 rol fără a se colecta şi taxa pe valoare adăugată, dar cunoaşte că la controlul fiscal efectuat s-a stabilit pentru această sumă ca societatea să achite un TVA suplimentar de 2.362.034. rol. Pe... din B, a mai susţinut inculpatul, împreună cu soţia, avea un imobil proprietate personală. La un moment dat cei doi s-au hotărât să aducă ca aport la capitalul social al firmei SC M. E. SRL acest imobil pentru a-l face sediu al firmei, întrucât societatea funcţiona într-un sediu închiriat. (fila 41 verso dup).
    La începutul anului 2001 inculpatul s-a hotărât să înfiinţeze un bar, a găsit pe cineva care avea unul într-un spaţiu închiriat. A fost de acord să cumpere amenajările şi bunurile mobile din acel bar. Prin aceeaşi declaraţie, a mai arătat inculpatul că toate bunurile şi amenajările le-a achiziţionat „pe SC M.-E. SRL”. Ulterior când s-a dus să închirieze spaţiul s-a gândit „să nu mai amestece activităţile pe SC M.-E. SRL”, în consecinţă s-a decis să deschidă barul pe SC M. SRL, o altă societate la care era asociat şi administrator. Barul a început să funcţioneze pe SC M. SRL, dar inculpatul a neglijat, potrivit precizării lui, să mai facă contract de vânzare cumpărare pentru bunurile cumpărate de SC M. E. SRL, către SC M. SRL. Bunurile respective s-au folosit în bar deoarece erau specifice acestei activităţi. La un moment dat contabilul societăţii, martorul J. G, i-a spus inculpatului că nu este în regulă chestiunea privind acele bunuri întrucât el le-a înregistrat conform facturii pentru contract de vânzare cumpărare pe SC M. E. SRL, iar bunurile erau folosite de către SC M. SRL. Tot contabilul a spus inculpatului că dacă nu va face contract de vânzare cumpărare de la SC M. E. SRL la SC M. U. SRL, el nu va mai înregistra cheltuieli cu amortizarea pentru acele bunuri deoarece nu aduceau profit la SC M. E. SRL B. Din neglijenţă, menţionează T. M., nu a făcut imediat acel contract. Ulterior, în 09 01 2004 a vândut cu factura BV B. ... toate amenajările către sine.
    Din luna octombrie 2003 a stabilit defalcarea activităţii SC M. E. SRL în pază şi sisteme de alarmă şi monitorizare. Activitatea de monitorizare şi sisteme alarmă a trecut la SC M. SISTEM SRL, iar SC M. E. SRL a păstrat activitatea de pază. A început să vândă, cu factură, autoturisme şi componente pentru sisteme de supraveghere, a vândut către SC M. U. SRL două autoturisme şi componente pentru sisteme de supraveghere, a vândut chiar şi soţiei lui T. .... Pentru că imobilul casă din strada ... nu a mai fost adus la capitalul social, inculpatul a întocmit facturi de vânzare a tuturor amenajărilor din ea către sine. A mai vândut cu factură şi bunurile şi amenajările din bar. Până la data intrării societăţii în faliment, SC M. E. SRL a încasat o parte din banii de pe bunurile vândute dar mai avea de încasat 2.639.718.059 rol. Debitorii au mai achitat şi după ce societatea a intrat în faliment.
    Un alt aspect relatat de inculpat în cadrul declaraţiei din 07 02 2007 a fost acela că în anul 2003 împreună cu sora lui, martora S. B., s-a decis să înfiinţeze o asociere în participaţiune pentru a desfăşura activităţi agricole. În acest sens cei doi au încheiat un contract în care s-a specificat că inculpatul avea să aducă suma de 8 miliarde şi J rol iar sora lui un teren de 22,5 ha ; aportul fiecăruia însemna câte 50 % pentru fiecare, deci egal. Menţionează inculpatul şi faptul că în momentul semnării acelui contract ştia că sora lui deţine doar J din teren, restul aparţinea inculpatului care îi făcuse acesteia o promisiune anterioară că va renunţa la partea lui de teren în favoarea ei. K. inculpatul această înţelegere prin aceea că primise de la părinţi o casă. Privitor la plata sumei de 8,5 miliarde, inculpatul a achitat-o către sora lui începând din luna august 2003 până în luna decembrie 2003, urmând ca S. B. să se ocupe de întreaga activitate a asociaţiei. Banii achitaţi către S. B. proveneau din firmă, fiind scoase pe parcursul unei perioade mai lungi sume mai mici ce nu au fost folosite pentru scopul iniţial urmărit, ulterior inculpatul decizându-se pentru asocierea în participaţiune. Parte din sumă a provenit din banii personali cu care inculpatul a creditat firma, ce au fost păstraţi acasă, nu în bănci. Cei doi asociaţi s-au hotărât să achiziţioneze utilaje, au dat banii unui afin, naş D. G care urma să aducă utilajele din Italia. Inculpatul a remis suma de bani acestei persoane, despre care a aflat că a decedat în Italia. Nu a mai putut lua legătura nici cu familia acestuia astfel a pierdut cele 8 miliarde şi J lei. (fila 44 dosar urmărire penală). Potrivit declaraţiei furnizate, inculpatul T. M. a decis împreună cu sora lui să rezilieze contractul de asociere în participaţiune, ceea ce au făcut în 21 04 2004. Ulterior inculpatul a renunţat la partea lui de teren în favoarea surorii lui, iar apoi ea l-a vândut către SC M. E. SRL, conform înţelegerii din contractul de asociere în participaţiune. În actul de partal voluntar, inculpatul a menţionat că partea lui de teren la care renunţa „face” 200.000.000 rol în vederea taxării actului. A conchis în sensul „deoarece sora mea a fost obligată să vândă terenul către SC M. E. SRL fără să obţină nici un E. aceasta s-a supărat pe mine”. Într-un supliment de declaraţie furnizat la data de 21 02 2007, inculpatul a arătat că prin raportul de evaluare efectuat pentru teren s-a stabilit valoarea lui de piaţă la aproximativ 45.000 ron.
    Martorul J. G a ţinut contabilitatea la SC M. E. SRL în perioada 1994-2001 şi apoi din octombrie 2003 până când societatea a intrat în faliment şi a fost preluată de lichidator. Privitor la contractul de asociere în participaţiune a relatat că în momentul încheierii acelui contract T. M. avea datorii către SC M. E. SRL în valoare de 4-5 miliarde rol constând în avansuri luate spre decontare. A mai precizat că niciodată nu au ieşit din societate plăţi în valoare de 550 milioane lei vechi sau mai mare, deoarece nu permitea legea. „B. bani au fost plătiţi probabil de T. M. şi cu acele dovezi şi-a justificat avansurile spre decontare”. Cele reţinute rezultă din declaraţia furnizată de martor la data de 07 11 2006. (fila 50 dosar urmărire penală) fiind relatate şi cu prilejul audierii martorului de către instanţă.
    Martora D. F. a declarat în timpul urmăririi penale că în perioada ianuarie 2002-octombrie 2003 a colaborat pe bază de contract cu firma SC M. E. SRL B, obiectul colaborării reprezentându-l conducerea evidenţei contabile, inclusiv semnarea, întocmirea şi depunerea bilanţului contabil, a declaraţiilor privind obligaţiile la bugetul de stat, a deconturilor de TVA şi a altor documente centralizatoare la Administraţia Finanţelor Publice. A precizat că în perioada în care a desfăşurat activitatea la SC M. E. SRL a înregistrat documente pentru materiale şi mijloace fixe care au fost achiziţionate pentru amenajarea viitorului sediu de pe strada .... Nu le-a trecut pe cheltuieli întrucât a considerat că nu se justifică, atâta timp cât la respectiva adresă nu se desfăşura nicio activitate aducătoare de venit. A precizat că nu a trecut suma de 1.471.669.571 lei pe cheltuieli ci pe contul 471 deoarece erau făcute pentru un imobil proprietate personală a unuia dintre asociaţi T. M. sau T. .... (fila 55 dosar urmărire penală).
    Prin procesul verbal din 15 07 2005 întocmit de MFP DGFP, Direcţia Control Fiscal B, s-a reţinut că SC M. E. SRL se află în procedură de faliment din 17 09 2004, conform dispoziţiei judecătorului sindic. Obiectul principal de activitate îl constituie „protecţia de bunuri şi persoane”. S-a mai reţinut că societatea este administrată din 17 09 2004 de către lichidatorul judiciar SC D. D. SRL. S-a constatat că în perioada 2002-2003, SC M. E. SRL a cumulat în ct.471 „cheltuieli înregistratate în avans” suma de 1.471.669.517 lei reprezentând contravaloarea facturii în baza cărora s-au achiziţionat servicii aferente unor investiţii, mobilier, dotări, mijloace fixe. La data de 30 04 2004 fără a se justifica faptul că cheltuielile înregistrate în avans în perioada 2002-2003 au fost făcute în folosul firmei şi că sunt aferente veniturilor impozabile, s-a înregistrat pe cheltuielile exerciţiului 2004 în contul 628 „cheltuieli cu serviciile la terţi” suma de 1.471.669.517 lei. Întrucât contribuabilul nu face dovada cu documente justificative privind achiziţia bunurilor şi serviciilor în valoare de 1.471.669.517 lei în folosul operaţiunilor sale taxabile, echipa de inspecţie fiscală a constatat TVA aferenta dedusa nejustificat în valoare de 279.617.208 lei conform art.145 pct.3 Legea 571/2003.
    Prin acelaşi proces verbal s-a mai reţinut că societatea a încheiat în data de 06 05 2003 contractul de asociere în participaţiune nr.74 la care a adus contribuţie suma de 8.500.000.000 lei în vederea realizării obiectului contractului şi anume investiţii în exploataţii agricole pentru obţinerea de profit. B. II, persoană fizică, a adus în participaţiune un teren de 22,5 ha aflat în Târgu B, jud.G. În perioada august decembrie 2003, SC M. E. SRL a vărsat aportul în valoare de 8.500.000.000 lei, conform contractului, prin încheierea unor dovezi de plată cu persoana fizică proprietara terenului. La data de 21 04 2004, părţile au reziliat contractul întrucât nu s-a realizat obiectul lui. Pentru desocotirea asocierii respectiv a aportului SC M. E. SRL, terenul persoanei fizice a trecut în proprietatea SC M. E. SRL prin încheierea contractului de vânzare cumpărare 2944/2 06 2004 înregistrându-se în patrimoniul societăţii cu valoarea de 8.500.000.000 lei. (fila 64 dosar urmărire penală). În mod real, valoarea terenului asociatului persoana fizica era 448 milioane lei, cum se arată în raportul de evaluare 6/2005.(file 317-326 dosar urmărire penală).
    Declaraţia inculpatului şi procesul verbal de inspecţie fiscală se coroborează cu contractul de asociere în participaţiune 74/06 05 2003 depus în copie la fila 95 dosar urmărire penală. Prin acest contract încheiat între asociat I SC M. E. SRL, reprezentat de inculpat şi asociata II S. B., se menţiona că asociata II S. B., sora inculpatului, conducea şi administra asociaţia, îndeplinea toate activităţile agricole specifice. Participaţia era de 50% pentru fiecare parte şi anume SC M. E. SRL aporta suma de 8.500.000.000 lei, iar S. B., un teren agricol din jud.G, de 22,5 ha. Suma s-a remis în tranşe, potrivit dovezilor de plată încheiate între SC M. E. SRL, reprezentată de inculpat şi sora sa, şi anume 3.400.000.000 lei în 19 12 2003, 550 milioane în 01 08 2003, 2.750.000.000 lei în 02 12 2003, 700 milioane în 04 11 2003, 550 milioane în 15 10 2003, 550 milioane în 09 09 2003 (file 89-94 dosar urmărire penală). În faţa instanţei, martora S. B. a declarat că acest contract de asociere în participaţiune s-a încheiat la iniţiativa inculpatului, fratele ei. Din acel teren adus în asociaţie de martoră, inculpatul deţinea o cotă de J (drept de moştenire). Despre această cotă, S. B. îşi aminteşte că inculpatul i-a donat-o. A mai precizat martora că ea locuia în Reşiţa, nu avea niciun fel de experienţă în domeniul agricol şi totuşi s-a obligat să propună un proiect de fezabilitate a activităţii de exploataţie agricolă vizată de contractul de asociere. La fel ca şi inculpatul, martora a învederat că suma de 8, 5 miliarde a fost dată naşului ei, pentru a achiziţiona din Italia, utilaje, dar acesta a decedat, nu a văzut acte pentru achiziţia utilajelor. Prin procesul verbal 65/ 21 04 2004 încheiat între asociat I SC M. E. SRL, reprezentat de inculpat şi asociata II S. B. se hotăra rezilierea contractului, motivat de nerealizarea din motive obiective şi neimputabile asociatei II , a studiului de fezabilitate. Se prevedea doar că aportul asociatei, terenul, să revină la SC M. E. SRL. (fila 88 dosar urmărire penală).
    Declaraţia inculpatului în ce priveşte renovarea imobilului de pe strada ... din B se coroborează cu procesul verbal de inspecţie fiscală sus-analizat şi cu declaraţia martorei D. F., furnizată pe timpul urmăririi penale. Martora nu s-a prezentat în instanţă.
    Prin Sentinţa civilă 264/SIND/27 03 2006 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, reclamant lichidator judiciar SC D. D. SRL, pârâţi T. M. şi ..., se reţine că faţă de SC M. E. SRL s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi s-a dispus intrarea ei în faliment. Din raportul privind cauzele şi împrejurările insolvenţei, întocmit de administratorul judiciar rezultă că T. M. şi soţia se fac vinovaţi de starea de insolvenţă a SC M. E. SRL având în vedere că aceasta a fost decapitalizată în 2003 pe de o parte datorită unui management defectuos, reprezentat prin încheierea unui contract de asociere în participaţiune, în cadrul căruia societatea a aportat 8,5 miliarde lei, fără a se realiza obiectul asociaţiei, pe de altă parte societatea a achiziţionat pentru administratorul T. M. diferite materiale, bunuri şi combustibili în 2003 fără ca acesta să achite suma de 2.245.466.295 lei. Prin sentinţa amintită, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului DGFP B, pârâţii soţi au fost obligaţi să suporte în solidar din averea personală suma de 441.516,6 lei.(file 167-175 dosar).
    Inculpatul T. M. a fost trimis în judecată întrucât în calitate de administrator la SC M.-E. SRL B, în luna februarie a anului 2001 a achiziţionat pentru această societate, bunuri pe care le-a folosit cu rea-credinţă la un bar ce aparţinea unei firme la care avea interes şi anume SC M. U. SRL B, în perioada august 2001-decembrie 2003 SC M. E. SRL, înregistrând cheltuieli cu amortizarea în valoare de 75.685.527 rol, faptă prevăzută ca infracţiune de art.272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată. (pct.1 rechizitoriu).
    În raport de data comiterii infracţiunii februarie 2001, de limita maximă specială de pedeapsă (3 ani) şi de prevederile art.122 alin.1 lit.d Cod penal şi art.124 Cod penal, va constata intervenită prescripţia răspunderii penale în august 2008, sub aspectul primei acuzaţii, motiv pentru care instanţa de judecată nu va mai analiza existenţa vinovăţiei penale, a elementelor constitutive ale acestei infracţiuni.
    Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B r a ş o v şi inculpatul T. M..
    Motivele invocate de Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B r a ş o v au vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul greşitei aplicări a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi şi a greşitei încetări a procesului penal considerând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale pentru prima faptă reţinută în rechizitoriu.
    Inculpatul T. M. a solicitat în temeiul disp. Art 379 pct 2 lit a Cod pr penala rap. la art 380 Cod pr penala admiterea apelului şi trimiterea cauzei la Parchetul competent pentru refacerea urmăririi penale , deoarece aceasta a fost realizată de către un procuror necompetent în acest sens. În septembrie 2007 a invocat în faţa judecătoriei această cerere de restituire a cauzei la procuror şi a întemeiat această solicitare pe prevederile art. 2o9 alin 4 din Cod pr penala aşa cum era el în vigoare la momentul instrumentării cauzei în faza de urmărire penală, înainte de intrarea în vigoare a legii modificatoare. Motivul acestei cereri a fost generat de faptul că urmărirea penală a fost supravegheată iar rechizitoriul întocmi de către un procuror al parchetului de pe lângă Curtea de A P E L B R A Ş O V. E fără dubiu că această competentă la fond a aparţinut J u d e c ă t o r i e i B r a ş o v. Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a B r a ş o v e cel competent să instrumenteze cauza.
    În subsidiar, în temeiul disp. Art 379 pct 2 lit a Cod pr penala a solicitat admiterea apelului, pronunţarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , avându-se în vedere natura infracţiunilor reţinute în sarcina sa , precum şi circumstanţele personale şi reale ale acestui inculpat. Inculpatul se vede în situaţia de a se judeca cu sine însuşi. Apelantul inculpat nu este un comerciant neonest, ci a participat licit şi onest la viaţa comercială . Sănătatea precară l-a împiedicat să finalizeze afacerile avute . Inculpatul a înţeles efectele juridice ale încălcării legii în cazul unei pedepse cu suspendare.
    În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei a solicitat a se observa că apelantul inculpat T. răspunde civilmente prin hotărârea judecătorului sindic . Consideră că prin pronunţarea asupra laturii civile judecătorul a impus încă odată lui T. M. suma de 4oo.ooo.ooo lei deşi el e deja urmărit civilmente prin executare silită asupra celor peste 4oo.ooo.ooo.ooo rezultate prin procedura falimentului şi reorganizării judiciare . În această procedură lichidatorul judiciar a cercetat dacă pasivul societăţii M. E. poate fi suportat din activul societăţii M. E. şi a tras concluzia că nu . Apoi a cercetat ce pasiv mai are această societate şi a concluzionat că pasivul e de aproximativ 4 miliarde, administratorii T. M. şi T. ... fiind responsabili pentru aceasta . Dacă lichidatorii au constatat legal că societatea nu mai are nici o datorie şi că nu poate răspunde T. decât în limitele celor 4 miliarde , orice altă aserţiune nu poate fi primită. Lichidatorul a depus ultimul raport la dosarul cauzei din care rezultă suma de peste 4 miliarde.
    Analizând motivele de apel invocate, considerentele hotărârii atacate precum şi întregul probatoriu administrat în cauză, tribunalul constată că:
    starea de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată fiind analizate în mod coroborat
    vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe referitor la faptele numărul 2 şi 3 din rechizitoriu (infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societăţii comerciale în mod ilicit) a fost corect determinată de prima instanţă în raport de probatoriul administrat
    apărările inculpatului referitoare la faptul că a apreciat că imobilul pe care a avut de gând să îl aducă ca aport la capitalul social al firmei SC M. E. SRL trebuie mai întâi amenajat, pentru ca ulterior inculpatul să se răzgândească şi să nu îl mai aducă totuşi ca aport sunt puerile şi nu sunt susţinute de nicio altă probă din dosar
    nici apărările formulate de inculpat în legătură cu achiziţionarea de bunuri în valoare de 1.471.669.517 lei ROL în perioada 2002-2003, destinate pentru amenajarea unui imobil ce îi aparţine în calitate de persoana fizică nu sunt de natură a înlătura acuzaţiile care i se aduc (inculpatul a apreciat oportună luarea sumei de bani din firma SC M. E. SRL însă din motive de sănătate nu a mai reuşit să aducă imobilul astfel amenajat ca aport în cadrul societăţii
    Pedepsele stabilite de prima instanţă pentru infracţiunile prevăzute la pc.2 şi 3 din rechizitoriu sunt corespunzătoare atât gradului de pericol social al faptelor comise, cât şi circumstanţelor personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale
    În legătură cu solicitarea inculpatului de restituire a cauzei la procuror deoarece urmărirea penală ar fi fost efectuată de către un procuror necompetent ( în speţă de către un procuror din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de A P E L B R A Ş O V şi nu de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a B r a ş o v), tribunalul constată că aceasta nu este justificată şi îşi însuşeşte motivarea dată de către prima instanţă (la fila 56-57)
    Nu se poate reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.11 pc.2 lit .a rap. la art.10 lit. b Cod procedură penală , în sensul că faptele pentru care este acuzat inculpatul nu sunt prevăzute de legea penală deoarece art.272 pc.2 din Legea nr.31/1990 republicată prevede fapta de folosire cu rea credinţă fie a bunurilor societăţii comerciale în mod ilicit fie a creditului societăţii comerciale în mod ilicit; inculpatul T. M. în calitatea sa de asociat şi administrator la SC M. E. SRL B a folosit cu rea credinţă creditul societăţii, într-un scop contrar intereselor acesteia prin asociere cu sora sa, producând o diminuare a activului firmei cu aproximativ 8 miliarde lei ROL.
    De asemenea inculpatul a folosit cu rea credinţă creditul societăţii în perioada 2002-2003 atunci când a achiziţionat bunuri în valoare de aproximativ 1 miliard lei ROL destinate pentru amenajarea unui imobil proprietatea sa
    Afacerile comerciale trebuie să fie derulate în limitele cadrului legal instituit pentru acestea, fiind necesară respectarea tuturor imperativelor legislative în legătură cu capitalul investit în crearea unei societăţi comerciale; riscurile unei afaceri nu presupun încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare
    Referitor la soluţia adoptată de prima instanţă în legătură cu fapta descrisă la pc.1 din rechizitoriu şi anume constatarea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului în luna august 2008, raportat la data comiterii infracţiunii (februarie 2001) şi de prevederile art.122 al.1 lit. d Cod penal şi art.124 Cod penal , tribunalul apreciază că în speţă nu sunt aplicabile aceste dispoziţii
    Fapta descrisă la pc.1 din rechizitoriu este o infracţiune continuă cu durată de consumare în timp (acţiunea de folosire presupune prin ea însăşi o perioadă de timp şi nu un moment anume) şi în consecinţă există pe lângă un moment al consumării infracţiunii şi un moment al epuizării sale faţă de care este legată producerea unor anumite consecinţe juridice inclusiv prescripţia răspunderii penale
    Este adevărat că în august 2001 s-a înregistrat pentru prima oară în contabilitatea SC M. E. SRL cheltuielile cu amortizarea bunurilor achiziţionate însă epuizarea infracţiunii a avut loc în momentul în care au încetat să se mai facă astfel de înregistrări în contabilitate, iar bunurile ca atare au încetat să mai fie folosite într-un scop contrar intereselor SC M. E. SRL, adică decembrie 2003
    De la acest ultim moment curge termenul de prescripţie a răspunderii penale, termen care în speţă nu s-a împlinit în acest moment (termenul de prescripţie specială este în cauză de 7 ani şi 6 luni raportat la momentul decembrie 2003)
    Prima instanţă a precizat în considerentele hotărârii că raportat la soluţia adoptată privind constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu a mai analizat sub nici un aspect existenţa vinovăţiei penale în ceea ce îl priveşte pe inculpat referitor la această faptă şi nici la elementele constitutive ale acestei infracţiuni
    În aceste condiţii instanţa de apel nu poate proceda în această cale de atac la analizarea existenţei vinovăţiei penale a inculpatului şi a elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art.272 pc.2 din Legea nr.31/1990 rep. deoarece l-ar priva pe inculpat de un grad de jurisdicţie în legătură cu această faptă; în aceste condiţii tribunalul urmează să desfiinţeze hotărârea primei instanţe sub aspectul soluţiei de încetare a procesului penal dispuse faţă de inculpatul T. M. pentru fapta de pa pc.1 din rechizitoriu şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond ( J u d e c ă t o r i a B r a ş o v) numai în ceea ce priveşte această faptă atât sub aspect penal cât şi sub aspect civil
    Având în vedere că fapta prev. la pc.1 din rechizitoriu face parte dintr-un concurs de infracţiuni, iar soluţia ce va fi adoptată în urma rejudecării cu privire la latura penală va avea relevanţă asupra pedepsei rezultante aplicate inculpatului, tribunalul nu va mai analiza motivele invocate de către inculpat în subsidiar şi anume cele cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate şi anume suspendarea condiţionată a executării acesteia.
    Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l B r a ş o v şi inculpatul T. M..
    M i n i s t e r u l P u b l i c a criticat decizia pentru nelegalitate, recursul fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 385/9 pct. 17/1, modificat cu prilejul dezbaterilor în pct. 9, arătând că motivarea deciziei contrazice dispozitivul, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni, iar pentru prima dintre acestea instanţa de fond a pronunţat încetarea procesului penal constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi fiind condamnat pentru celelalte două infracţiuni.
    S-a susţinut că instanţa de apel nu a analizat pe fond această cauză de înlăturare a răspunderii penale şi a desfiinţat sentinţa pentru acest aspect şi pentru că inculpatul ar fi privat de un grad de jurisdicţie atâta timp cât prima instanţă nu a analizat vinovăţia inculpatului relativ la această faptă. Instanţa de apel a reţinut că nu analizează celelalte motive invocate de inculpat şi menţinând hotărârea primei instanţe cu privire la faptele de la pct. 2 şi 3 fără a analiza motivele invocate a admis şi apelul declarat de inculpat şi aici există contradicţia între considerente şi dispozitiv, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare la T r i b u n a l u l B r a ş o v, deoarece nu se poate considera că inculpatul ar fi lipsit de un grad de jurisdicţie dacă instanţa de apel ar pronunţa o soluţie pe fond relativ la infracţiunea de la pct. 1 just individualizată, suplimentând motivele de recurs şi cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală în acest sens.
    Inculpatul nu a motivat recursul în condiţiile art. 385/10 Cod procedură penală, ci numai cu prilejul dezbaterilor, astfel că instanţa va lua în considerare numai cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu şi acesta a criticat soluţia în ce priveşte greşita condamnare, potrivit art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, arătând că nu a existat intenţia de a prejudicia societatea, el avea calitatea de administrator sau asociat la un grup de firme care în parte acţionau ca un grup, astfel că nu este nepotrivit ca firmele să se ajute pentru desfăşurarea activităţilor comerciale şi prin urmare nu s-a folosit cu rea credinţă de creditul societăţii.
    În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea individualizării judiciare a pedepselor aplicate, în sensul modificării modalităţii de executare a acesteia, arătând că nu are antecedente penale, este foarte bolnav, depunând acte medicale în acest sens şi în plus, averea sa mobilă şi imobilă este sechestrată.
    Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
    Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză şi a încadrat juridic legal infracţiunile comise. Aşa cum corect a constata T r i b u n a l u l B r a ş o v în speţă nu este împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale în ce priveşte infracţiunea descrisă la pct. 1 din actul de sesizare al instanţei care este o infracţiune continuă, cu durată de consumare în timp (acţiunea de folosire presupune prin ea însăşi o perioadă de timp şi nu un moment anume) şi în consecinţă există pe lângă un moment al consumării infracţiunii şi un moment al epuizării sale faţă de care este legată producerea unor anumite consecinţe juridice inclusiv prescripţia răspunderii penale.
    Este adevărat că în august 2001 s-a înregistrat pentru prima oară în contabilitatea SC M. E. SRL cheltuielile cu amortizarea bunurilor achiziţionate însă epuizarea infracţiunii a avut loc în momentul în care au încetat să se mai facă astfel de înregistrări în contabilitate, iar bunurile ca atare au încetat să mai fie folosite într-un scop contrar intereselor SC M. E. SRL, adică decembrie 2003. De la acest ultim moment curge termenul de prescripţie a răspunderii penale, termen care în speţă nu s-a împlinit în acest moment (termenul de prescripţie specială este în cauză de 7 ani şi 6 luni raportat la momentul decembrie 2003).
    Prima instanţă a precizat în considerentele hotărârii că raportat la soluţia adoptată privind constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu a mai analizat sub nici un aspect existenţa vinovăţiei penale în ceea ce îl priveşte pe inculpat referitor la această faptă şi nici la elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi în aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că nu poate proceda la analizarea existenţei vinovăţiei penale a inculpatului şi a elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art.272 pc.2 din Legea nr.31/1990 rep. deoarece l-ar priva pe inculpat de un grad de jurisdicţie în legătură cu această faptă.
    Prin urmare, tribunalul a considerat legală soluţia trimiterii spre rejudecare la prima instanţă numai în ceea ce priveşte această faptă atât sub aspect penal cât şi sub aspect civil.
    Este de observat că susţinerile M i n i s t e r u l u i P u b l i c referitoare la împrejurarea că pronunţarea unei soluţii cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului privind această infracţiunea, descrisă la pct. 1 din actul de sesizare al instanţei nu l-a priva pe acesta de un grad de jurisdicţie, nu poate fi conformă legii, deoarece prima instanţă nu a analizat pe fiind existenţa sau nu a elementelor constitutive ale acestei infracţiuni şi a vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului relativ la aceasta şi în măsura în care numai T r i b u n a l u l B r a ş o v ca instanţă de apel ar proceda la pronunţarea unei soluţii pe fond, privarea inculpatului de primul grad de jurisdicţie este de domeniul evidenţei.
    Este probabil că susţinerea a fost formulată din considerente de ordin practic şi pentru evitarea împlinirii cu adevărat a termenului de prescripţie a răspunderii penale, dar acest lucru nu împiedică pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
    Prin urmare, sub acest aspect, soluţia T r i b u n a l u l u i B r a ş o v este legală şi temeinică, cu atât mai mult cu cât la momentul pronunţării prezentei decizii, soluţia de condamnare pentru celelalte două infracţiuni a rămas definitivă, singura infracţiune ce rămâne supusă analizei instanţelor este cea de la pct. 1 din rechizitoriu.
    În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, aspect invocat atât de M i n i s t e r u l P u b l i c cât şi de inculpat, instanţa constată că pentru celelalte două infracţiuni au fost aplicate pedepse de câte 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie, urmare aplicări regulilor concursului de infracţiuni.
    Din acest punct de vedere Curtea constată că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu executare în regim privativ de libertate este mult prea aspră şi nepotrivită în raport de persoana inculpatului.
    Este adevărat că prejudiciul produs ca urmare a acestor infracţiuni este foarte mare însă, pentru acoperirea acestuia s-a luat măsura indisponibilizării şi sechestrării averii inculpatului.
    Nu este de neglijat că scopul principal al pedepsei este reeducarea inculpatului şi realizarea scopului general şi special al prevenţiei penale; acestea nu ar putea fi împlinite câtă vreme inculpatul suferă de mai multe boli, cum ar fi litiază renală T. multiplu operată în timp, ultima în 2009, ceea ce ar conduce la imposibilitatea realizări scopului pedepsei.
    De altfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar împrejurarea că inculpatul nu a mai dat declaraţii în faţa instanţei, precizând că menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale nu poate atrage agravarea răspunderii penale, deoarece legea nu prevede că negarea faptei ori refuzul de a da declaraţii (ceea ce reprezintă un drept şi nu o obligaţie) ar reprezenta o circumstanţă agravantă, ci numai recunoaşterea acesteia are valenţa unei circumstanţe atenuante şi în aceste condiţii este inadmisibil a se agrava răspunderea penală a inculpatului care O. săvârşirea faptei.
    De altfel, legiuitorul, prin modificarea art. 70 Cod procedură penală a înţeles să armonizeze dispoziţiile procesual penale cu respectarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor persoanei conform Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel încât atitudinea de negare a comiterii faptei rămâne lipsită de eficienţă, în sensul că nu poate agrava răspunderea penală.
    De altfel, instanţa de fond nici nu a motivat pentru care motive a constatat că scopul pedepsei nu ar putea fi atins decât cu executarea în regim de detenţie, mărginindu-se la această simplă afirmaţie, ceea ce nu este de natură a convinge instanţele de control judiciar că lucrurile stau în acest fel. Mai mult, prima instanţă nu a procedat la analizarea criteriilor instituite de art. 72 Cod penal şi care stau la baza întregului proces de individualizare judiciară a pedepsei cu toate consecinţele ce decurg de aici.
    Aceste împrejurări, alături de lipsa antecedentelor penale şi garanţia recuperării prejudiciului produs (urmare a aplicări măsurii sechestrului) conduc instanţa la concluzia că deşi nu sunt incidente circumstanţele uşurătoare, totuşi, executarea pedepsei aplicate în regim privativ de libertate este prea severă şi de natură a conferi pedepsei un caracter preponderent aflictiv, ceea ce nu corespunde scopului general şi special al prevenţiei penale.
    Mai mult, aceleaşi împrejurări formează convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia şi că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei poate fi o modalitate judicioasă, cu atât mai mult cu cât măsurile de supraveghere impuse pe toată durata termenului de încercare se vor constitui în garanţii de reeducare a inculpatului şi la conştientizarea de către acesta a necesităţii de reintegrare şi reinserţie socială.
    Aşa fiind, se constată că hotărârea atacată este netemeinică sub acest aspect şi se va admite recursul declarat de inculpat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, în condiţiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va casa decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1446/2008 a J u d e c ă t o r i e i B r a ş o v sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate şi rejudecând în aceste limite:
    Se va schimba modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului T. M. în sensul că, în baza art. 86/1 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicate pentru faptele de la pct. 2 şi 3 rechizitoriu, stabilind un termen de încercare de 6 ani.
    În baza art. 86/3 Cod penal se va dispune obligarea inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
    să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l B r a ş o v la datele fixate de acest serviciu;
    să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
    să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
    să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
    Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau al nerespectării, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta.
    Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
    Cu aplicarea art. 192 alin. ultim Cod procedură penală.
    PENTRU ACESTE MOTIVE
    ÎN NUMELE LEGII
    D E C I D E
    Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l B r a ş o v şi inculpatul T. M. împotriva deciziei penale nr. 53/27 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o casează sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, desfiinţează şi sentinţa penală nr. 1446/2008 a J u d e c ă t o r i e i B r a ş o v sub acelaşi aspect şi rejudecând în aceste limite:
    Schimbă modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului T. M. în sensul că, în baza art. 86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicate pentru faptele de la pct. 2 şi 3 rechizitoriu, stabilind un termen de încercare de 6 ani.
    În baza art. 86/3 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
    să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă T r i b u n a l u l B r a ş o v la datele fixate de acest serviciu;
    să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
    să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
    să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
    Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau al nerespectării, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta.
    Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
    Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
    Preşedinte, Judecător, Judecător,
    ... ... ... ... ... ...
    Grefier,
    ... ...
    Red.S.F./23.11.2009
    Dact.C.G./26.11.2009
    3 exemplare,Jud apel/E. S. S./B. O. N.,Jud fond/M.Ş.