Echipa Contabilii.ro

a folosit cu rea-credinta bunurile sau creditul societatii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, ori pentru a favoriza o alta societate, în care avea interese direct sau indirect.

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Prin sentinta penala nr.81/07.07.2009, pronuntata de Tribunalul Vâlcea,printre altele, inculpatul a fost achitat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penala rap. la art.10 lit.d

Cod pr. penala, pentru savârsirea infractiunii prev.de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990republicata, apreciindu-se ca nu s-a facut dovada ca inculpatul a folosit cu rea-credinta bunurilesau creditul societatii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, ori pentru afavoriza o alta societate, în care avea interese direct sau indirect.

În acest sens, se retine ca pentru o serie de bunuri ce au fost înstrainate,pretul de vânzare al acestora a fost virat în contul Bancii Transilvania pentru achitarea liniei de credit contractate de societate.

S-a mai stabilit ca unele bunuri aflate în custodie în comuna Leu, evidentiateîn expertiza tehnica, achizitionate de la o societate comerciala au fost lasate în custodia Remat SA.

Nu în ultimul rând, a fost invocat de catre prima instanta procesul-verbal decontrol întocmit de D.G.F.P. Vâlcea care releva ca inculpatul nu si-a însusit sumele de bani rezultate din activitatile comerciale.

Împotriva acestei hotarâri, a declarat apel si Parchetul de pe lânga Tribunalul Vâlcea, care, cu privire la aceasta achitare, a sustinut ca este nelegala, întrucât reaua-credinta este dovedita cu prisosinta de probele administrate.

Prin decizia penala nr. 21/A/11.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, cu privire la aceasta infractiune, a fost înlaturata achitarea, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Decizia Curtii se bazeaza pe urmatoarea argumentatie:

Potrivit art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 a societatilor comerciale,este pedepsita fapta administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societatii, care

foloseste, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate în care are interese direct sau indirect.

Din probele administrate în cauza, rezulta ca inculpatul a folosit cu rea- credinta bunurile societatii SC (...) S.R.L., al careia administrator era, atât în scop contrar intereselor acesteia, cât si în folosul lui propriu, dar si pentru a favoriza societatea S.C. (...) S.R.L. în care era direct interesat, fiind unic asociat si administrator.

În ce priveste stocul de marfa în valoare de 4.485.259.520 lei, inculpatul recunoaste ca doar 15% din totalul marfii pe care el o avea „cu acte în gestiune” a fost ridicata de furnizori în perioada în care era plecat în strainatate, furnizorii venind practic în magazinul în care era aceasta marfa expusa.

Inculpatul recunoaste ca, o alta cantitate de marfa se afla în depozitul care era în apropierea magazinului, iar „o alta marfa a luat-o din depozit, a dus-o la Bucuresti în alt depozit, pentru ca în depozitul din Râmnicu Vâlcea nu mai putea sa o tina, deoarece nu-i mai apartinea, apoi a dus-o în comuna Leu, judetul Dolj. Aceasta marfa era cea care este evidentiata în procesul verbal, lasata în custodia lui C.C.” si pentru care a cerut expertiza. Tot inculpatul spune ca, dupa ce martorul C. a refuzat sa mai tina respectiva marfa, tot el, personal, a dus-o la o cunostinta a sa, asociat la firma (...) S.R.L. iar o alta parte din marfa a fost dusa de martorul M.I. în depozit la S.C. (...) S.A.

Din aceasta derulare a faptelor descrise de catre inculpat, rezulta fara dubiu ca acesta a ascuns, în sensul ca a depus în locuri stiute numai de el, marfa apartinând S.C. (...) S.R.L., refuzând sa aduca la cunostinta lichidatorului judiciar, angajatilor si furnizorilor faptul ca

mai exista respectiva marfa, cu care s-ar fi putut stinge o parte dintre debitele societatii - prin restituirea marfii neachitate. Scopul urmarit de catre inculpat a fost, în mod evident, acela de

valorificare a acestor marfuri, în dauna societatii, încasând contravaloarea acestor bunuri, fara a vira sumele de bani în contul societatii.

Dovada este si faptul ca aceste bunuri au ramas pâna în prezent la dispozitia inculpatului, desi societatea, între timp, a fost radiata, creditorii ei nereusind sa-si

recupereze în vreun fel creantele. Prin sentinta comerciala 548/C din 14 iunie 2007, pronuntata de Tribunalul Vâlcea s-a închis procedura de insolventa a SC (...) SRL si s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comertului Vâlcea, descarcându-se lichidatorul judiciar (...) de orice îndatoriri si responsabilitati .

De asemenea, la dosar exista probe-declaratiile martorilor A.E., A.R.E., Z.I., în sensul ca inculpatul a valorificat bunuri apartinând S.C. (...) S.R.L., întocmind documente de

vânzare ca si cum marfa ar fi fost a societatii nou înfiintate de catre acesta, S.C. (...) S.R.L., aspecte pe care le confirma angajatele primei societati .

În acelasi sens si inculpatul recunoaste ca o parte dintre acestea au fost trecute pe S.C. (...) S.R.L. si vândute.

In consecinta, curtea retine ca inculpatul, cu rea-credinta, a folosit bunurile societatii în interesul lui propriu si al altei firme în care era interesat, în scop contrar intereselor

societatii S.C. (...) S.R.L., care a fost falimentata, desi bunuri apartinând acesteia, de valoare foarte mare, s-au aflat în posesia inculpatului pe toata durata procedurii, unele s-au dat la

Remat, pierdere imputabila inculpatului, iar o alta parte înca mai este în posesia lui juridica.

11.Traficul de influenta. Confiscare Art. 256 alin. 2 Cod penal

Spre deosebire de infractiunea de dare de mita,în cazul traficului de influenta, banii, valorile sau bunurile oferite ori date de catre cumparatorul de influenta, se

confisca. (Decizia penala nr.32/A/02.03.2010)

Prin sentinta penala nr.139 din 9 decembrie 2009, pronuntata de Tribunalul

Vâlcea, inculpatul a fost condamnat la 2 ani si 6 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de

trafic de influenta, prevazuta de art.257 alin.1 Cod penal, inculpatul fiind obligat sa plateasca

partii civile MLM suma de 300 euro.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, se retine ca inculpatul s-a oferit sa ajute

pe partea vatamata sa obtina permis de conducere auto, pretinzând, în schimb, suma de 300

euro.

Impotriva sentintei, a formulat apel inculpatul care a solicitat achitarea pe

considerentul ca suma de 300 euro a fost solicitata drept împrumut.

Prin decizia penala nr.32/A din 2 martie 2010, pronuntata de Curtea de Apel

Pitesti, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.C. F. s-a desfiintat în parte sentinta si,

rejudecând, s-a înlaturat dispozitia privind obligarea inculpatului la plata sumei de 300 euro catre

M.L.M.

Conform art. 257 al. 2 rap. la art. 256 al. 2 Cod penal, s-a confiscat suma

de 300 euro prin obligarea inculpatului la plata cesteia catre stat, mentinându-se celelalte

dispozitii ale hotarârii.

Hotarârea Curtii se întemeiaza pe urmatoarea argumentatie:

Sentinta este nelegala, în partea referitoare la dispozitia instantei de a se

restitui numitului M.L.M. suma de 300 Euro.

Astfel, desi instanta face trimitere la dispozitiile art.257 alin.2 din Codul

penal, care o obligau sa dispuna confiscarea sumei de 300 Euro, prin raportare la dispozitiile

art.256 alin.2 Cod penal, în realitate, în mod nelegal, dispune restituirea sumei numitului M.L.M,

pe considerentul ca acesta a denuntat fapta organelor de urmarire penala, înainte de

declansarea cercetarilor.

In art.257 alin.2 Cod penal, se mentioneaza ca „dispozitiile art.256 alin.2

Cod penal, se aplica în mod corespunzator”. Or, potrivit art.256 alin.2 Cod penal, text la care

face trimitere precizatele dispozitii legale „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca,

iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.

Dispozitia privind restituirea sumelor de bani, în cazul în care se denunta

fapta autoritatilor, mai înainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat, nu este cuprinsa

în art.257 alin.2 Cod penal, care a constituit, pentru prima instanta, temei al restituirii catre asa-

zisul denuntator a sumei respective, ci în art.255 alin.3 si 4 din Codul penal, texte care fac

referire la infractiunea de dare de mita, ceea ce nu este cazul în speta.

Intr-adevar, potrivit art.255 alin.3 Cod penal, care incrimineaza infractiunea

de dare de mita „mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta, mai înainte ca

organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune”. Si tot astfel, potrivit alin.4 al

aceluiasi articol, „Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat”.

S-a constatat, asadar, ca motivul invocat de prima instanta, respectiv cel al

sesizarii organului de urmarire înainte de începerea cercetarilor, nu se regaseste în cazul

infractiunii de trafic de influenta, ci în cazul infractiunii de dare de mita, prevazuta de art.255 Cod

penal.

Daca legiuitorul ar fi dorit ca si la traficul de influenta, sumele primite sa fie

restituite denuntatorului, ar fi facut trimitere în art.257 la dispozitiile prevazute de art.255 alin.5

Cod penal, dar, neprocedând astfel si trimitând doar la dispozitiile art.256 alin.2 Cod penal,

(potrivit carora sumele primite se confisca), rezulta ca în toate situatiile sumele trebuiesc

confiscate.

Dispozitia legiuitorului în acest sens, privind confiscarea sumelor este justificata, deoarece în cazul infractiunii de trafic de influenta persoana care da banii sau alte foloase este de rea-credinta, stiind ca se urmareste determinarea unei alte persoane sa faca un act ilegal, respectiv sa intervina la un functionar, asupra caruia pretinde ca are influenta, pentru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra în atributiile sale de serviciu, asa cum s-a întâmplat în speta; în acest sens, M.L.M, asa-zisul denuntator, dorind sa-si rezolve o problema personala (obtinerea permisului de conducere) pe alte cai decât cele legale, a apelat la serviciile inculpatului care pretindea ca are influenta asupra functionarilor de la Serviciul de Permise Auto din cadrul Inspectoratului Judetean Vâlcea.

Dispozitiile legale sus-citate (art.257 alin.2 rap. la art.256 alin.2 Cod penal)

sunt clare în privinta confiscarii sumelor ce au facut obiectul infractiunii de trafic de influenta, astfel ca interpretarile si solutiile jurisprudentiale (chiar si cele ale instantei supreme), contravin spiritului acestora si scopului masurilor de siguranta mentionate în art.111 Cod penal - „înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala”.

Aceasta, deoarece, asa cum s-a precizat, asa-zisul denuntator – M.L.M, constatând ca nu-si putuse rezolva problemele pe cai ilegale, prin intermediul inculpatului, a apelat, apoi, la organul de politie prin sesizarea facuta. Dar, acest fapt nu îl transforma pe M.L.M. într-o persoana de buna-credinta, pentru ca astfel sa aiba dreptul, asa cum îl avea persoana constrânsa la darea de mita, sa i se restituie banii sau valorile date pentru a rasplati efectuarea unui serviciu ilegal.

 

DREPT PROCESUAL PENAL – PARTEA GENERALA

12. Dreptul la un proces echitabil. Dreptul la tacere. Egalitatea de tratament a coinculpatilor.

Art. 139 alin. 1 Cod pr. Penala

Art. 145 Cod pr. penala

Art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Dreptul la tacere constituie unul dintre standardele internationale larg

recunoscute care stau la baza notiunii de „proces echitabil” consacrata de art.6 din

Conventie.

Egalitatea de tratament juridic se înglobeaza în conceptul mai larg de proces

echitabil de care face vorbire art.6 din Conventie.

(Decizia penala nr. 100/R din 05 februarie 2010)