Echipa Contabilii.ro

încasarea de dividende sub orice formă, contrar rezultatelor situaţiei financiare

Attention: open in a new window. PDFPrintE-mail

Dosar nr(...)

 

 

 

 

 

 

R O M Â N I A

CURTEA DE  A P E L   G A L A Ţ I

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 363 R

Şedinţa publică din data de 18 Iunie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...) - Judecător

Judecător Dr. - (...) (...) - Preşedintele Curţii de Apel

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

-.-.-.-.-.-.-.-.-

 

 M i n i s t e r u l   P u b l i c a fost reprezentat de Procuror - E. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de  A P E L   G A L A Ţ I

-.-.-.-.-.-.-.-

 

La ordine fiind recursul declarat de partea civilă S.C. M. SRL B (cu sediul în B,(...), sector 3)  împotriva deciziei penale nr. 83 din data de 1.04.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B r ă i l a în dosarul nr(...) (sentinţa penală nr.2440 din data de 21.12.2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a în dosarul nr(...)).

La apelul nominal au răspuns: avocat E. N. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 89022 din data de 2.05.2008 pentru  recurenta parte civilă S.C. M. SRL B, lipsă fiind intimatul inculpat B. T., acesta fiind reprezentat de avocat D.  D. în substituire pentru avocat M. U. în baza delegaţiei de substituire depusă la dosar.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-au depus motive de recurs, după care:

Avocatul societăţii recurente cât şi apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. T. având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.

Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c consideră că prezenta cauză se află în stare de soluţionare.

Curtea, constată cauza în stare de soluţionare şi în conformitate cu  prevederile art. 385 13 alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părţilor în dezbateri.

Avocatul societăţii recurente susţine că prezentul recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 385 9 pct. 18 şi 21 Cod procedură penală şi solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea deciziei de apel întrucât aceasta a fost pronunţată cu lipsă de procedură.

În urma verificărilor efectuate, a constatat că societatea recurentă a fost citată însă citaţiile au fost afişate fără a se respecta dispoziţiile din  C o d u l   d e procedură penală, în sensul că acestea s-ar fi afişat numai în situaţia în care se refuză primirea.

A depus la dosar dovezi din care rezultă că la societatea recurentă se află în permanenţă o persoană care ar fi avut posibilitatea de a primi citaţiile.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, instanţa de apel, în mod cu totul greşit a menţinut soluţia de achitare a inculpatului, dispunând şi înlăturarea obligaţiilor de a plăti despăgubiri către societate, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat pentru delapidare şi fals; solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a dat societăţii 11 cecuri fără acoperire, a recunoscut fapta şi s-a declarat de acord să achite despăgubirile, acesta a achitat deja 350.000.000 lei.

Se susţine că nu se poate discuta de fapta de înşelăciune, pentru că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă şi trimiterea în judecată altă fapta şi singura cale ar fi fost aceea prev. de art. 278 1 Cod procedură penală.

Consideră că a lăsa nepedepsită o asemenea persoană, înseamnă a o încuraja să stăruie pe această cale infracţională.

Pentru primul motiv, solicită casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. T. solicită respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat şi menţinerea deciziei de apel.

Consideră că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi s-a reţinut în mod corect achitarea inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Reprezentantul  M i n i s t e r u l u i   P u b l i c susţine că recursul declarat în cauză de partea civilă este fondat din motivul invocat cu privind la nelegala citare a societăţii, cu consecinţa casării deciziei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanţă, întrucât partea vătămată a fost citată prin afişare cu menţiunea că nici o persoană nu a fost găsită, dispoziţiile privind citarea persoanelor juridice având un caracter particular, ar fi trebuit coroborate cu art.179 al. 4 Cod procedură penală ce precizează în mod expres că în lipsa persoanelor indicate în citaţie agentul procedural are obligaţia de a se interesa când poate să fie găsită o asemenea persoană şi doar dacă nu află o asemenea persoană; în speţă, citaţia a fost afişată la momentul la care agentul procedural s-a deplasat la sediul persoanei citate.

În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs, apreciază că a cestea nu sunt fondate, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii infracţiunii de înşelăciune, consideră că acest lucru nu este posibil, nu că nu ar exista în concret o intenţie a inculpatului de a induce în eroare o parte vătămată prin emiterea filelor cec, ci pentru că o asemenea schimbare de încadrare ar depăşi limitele de competenţă a instanţei de judecată, care a fost sesizată doar cu o activitate concretă de completare a unor file cec în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, şi nu şi cu activitate de inducere în eroare.

Dacă situaţia de fapt dedusă judecăţii ar fi inclus şi acest aspect al inducerii în eroare a părţii vătămate prin emiterea acestor file cec s-ar fi putut proceda la o asemenea schimbare de încadrare juridică; infracţiunea pe care o solicită a fi reţinută partea vătămată, excede limitele de sesizare a instanţei, şi în aceste condiţii, singura soluţie ar fi fost plângerea formulată împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, dispusă de către procuror.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals, consideră că în mod corect a fost dispusă soluţia în cauză, care să atragă caracterul fals al filelor cec în afara împrejurării că nu exista disponibil în cont.

Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunţare.

După deliberare,

 

 

C U R T E A

 

 

Asupra recursului penal de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.2440/21.12.2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a în dosarul penal nr(...) s-a respins cererea părţii civile SC M. SRL privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunea prevăzută de art. 215 al.1,3 şi 4 C.pen.

          În baza art. 334 Cpp s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu, după cum urmează : din infracţiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. şi  din infracţiunile prevăzute de art.266 pct.2 din Lg. 31/1990(actualmente art.272 pct.2) şi art.266 pct 4 (corect pct.5) din Lg.31/1990 ambele cu aplicarea art.13 C.p. în infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

          În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art.10 lit.d Cpp a fost achitat  inculpatul B. T., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al 2 Cp, (parte vătămată SC M. SRL),  întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

          În baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art.10 lit.d Cpp a fost achitat inculpatul B. T., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 al.1 C.pen, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

          În baza art. 2151 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. a fost  condamnat inculpatul B. T. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, fapta din septembrie – octombrie 2003.

În baza art.71 alin 2 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit a ,b şi c C.p. 

În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pentru o perioadă de 3 ani ce constituie termen de încercare conform dispoziţiilor art. 82 Cod penal.

În baza art 71 alin 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b şi c C.p pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei .

În conformitate cu dispoziţiile art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 şi art.84 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni pe parcursul termenului de încercare, sau a neexecutări obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art.118 lit.e C.pen. s-a confiscat de la inculpat suma totală de 55.515 lei (RON) sumă însuşită de inculpat de la SC U. SRL B şi care nu a servit la despăgubirea acesteia (societatea fiind radiată).

În baza art.7 din Legea 26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă  T r i b u n a l u l   B r ă i l a a prezentei sentinţe după rămânerea ei definitivă.

În baza art.14 raportat la art.346 şi art.998 C.civ. s-a admis în parte acţiunea civilă a SC M. SRL B şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 109.245,54 lei (RON) reprezentând contravaloarea celor 11 file CEC.

A fost respinsă cererea aceleiaşi părţi civile privind obligarea inculpatului la plata penalităţilor de întârziere.

Inculpatul B. T. a fost administrator al S.C. U. S.R.L. B, societate care a avut relaţii comerciale cu S.C. M. S.R.L. B, în baza contractului comercial nr.42/27.07.2003 .

La data de 16.10.2003, inculpatul a achiziţionat de la S.C. M. S.R.L. B materiale tipografice în valoare de 265.700.970 lei, lăsând drept garanţie fila CEC seria (...) 300 nr.(...) cu termen scadent la 30.12.2003. Ulterior, în perioada 23.10. – 15.12.2003, inculpatul a mai achiziţionat de la aceeaşi societate marfă în valoare totală de 826.754.311 lei, pentru care a emis 10 (zece) file CEC.

Toate cele 11 file CEC emise de inculpat au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. Totodată, BCR a sesizat organelor de poliţie această situaţie la datele de 15.01.2004 şi 16.04.2004.

 Prin somaţia nr. 18/30.12.2003 a Băncii Comerciale Române B,  s-a adus la cunoştinţă inculpatului B. T. – administrator la S.C. U. S.R.L. că se află în interdicţie bancară în perioada 30.12.2003 – 30.12.2004.

 Întrucât S.C. M. S.R.L. B nu a reuşit recuperarea sumei de bani pe care o datora S.C. U. S.R.L. B, a solicitat  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment a S.C. U. S.R.L., iar prin sentinţa nr.212/S/15.06.2006 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a, s-a închis procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. U. S.R.L. B, a constatat dizolvarea societăţii şi a dispus radierea acesteia din evidenţa Oficiului Registrului Comerţului B.

          Prin rechizitoriul întocmit în cauză, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. T., pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 al.1,3,4 cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal (parte vătămată S.C. M. S.R.L. B) constând în emiterea celor 11 file CEC fără acoperire, apreciindu-se că B. T. nu a acţionat cu intenţie de a induce în eroare pe reprezentanţii S.C. M. S.R.L., fiind astfel incidente prevederile art.10 lit.d cod procedură penală.

          Prin acelaşi rechizitoriu, procurorul a apreciat însă că fapta inculpatului constând în emiterea celor 11 file CEC fără acoperire întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.

          În primul rând, cele 11 file CEC fiind emise la diferite date din perioada octombrie 2003-februarie 2004 în baza aceleiaşi rezoluţii, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.41 al.2 C.pen. faţă de această faptă. Ca urmare în baza art.334 Cpp instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracţiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art. 41 al 2 Cp.

          În al doilea rând, instanţa de fond a constatat că partea vătămată-parte civilă SC M. SRL B nu a formulat plângere conform art. 2781 Cpp  împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de  art.215 al.1,3,4 cod penal, aceasta fiind singura modalitate prin care instanţa ar fi putut analiza legalitatea şi temeinicia acestei soluţii.Ca urmare, câtă vreme prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. T., pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 al.1,3,4 cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal (parte vătămată S.C. M. S.R.L. B) instanţa de fond a apreciat că nu mai poate face aplicarea art.334 Cpp în sensul de a schimba încadrarea juridică a faptei din art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracţiunea de înşelăciune, urmând a se pronunţa asupra acestei din urmă fapte. După cum s-a menţionat mai sus, singurul mijloc juridic pus la dispoziţia părţii vătămate în situaţia din speţă era acela de a formula plângere împotriva soluţiei procurorului conform art. 2781 Cpp.

          Ca urmare, instanţa a respins cererea părţii civile SC M. SRL privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracţiunea prevăzută de art.215 al.1,3 şi 4 C.p.

          Cu privire la fondul problemei, instanţa de fond a constatat că prin Decizia nr. IX din 24.10.2005 pronunţată de ÎCCJ în interesul legii s-a făcut distincţia între infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 hotărându-se că fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.

Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

 Aşadar, pentru a fi în prezenţa acestei din urmă infracţiuni este necesar ca în momentul emiterii filelor CEC beneficiarul CEC-ului să fi cunoscut că nu există disponibil în cont. Cu alte cuvinte, inculpatul să aducă la cunoştinţă beneficiarului chiar din momentul completării filei CEC că nu are disponibil în cont.

 Când a analizat această faptă procurorul nu a ţinut cont sub nici o formă de aceste dispoziţii general obligatorii, nefăcând nici o probă în sensul dovedirii că la momentul emiterii filelor CEC inculpatul a adus  la cunoştinţă părţii vătămate că nu are disponibil în cont, ci fără vreo motivaţie suplimentară a apreciat că fapta de a emite cele 11 file CEC fără acoperire constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.

 Or, din precizările depuse la prezentul dosar de către SC M. rezultă că nu a cunoscut la momentul emiterii CEC-urilor că acestea nu au acoperire şi nici nu vor avea la scadenţă.

 În aceste condiţii, instanţa a constatat că fapta inculpatului B. T. de a emite cele 11 file CEC fără acoperire (parte vătămată SC M.) nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic art.41 al.2 C.pen, fapt pentru care în baza art. 11 pct.2 lit. a Cpp raportat la art.10 lit.d Cpp a dispus achitarea inculpatului pentru această faptă.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 al.1 C.pen. de care este acuzat inculpatul, constă în aceea că B. T. în calitate de administrator al S.C. U. S.R.L. B , a întocmit factura fiscală nr.(...) prin care arăta, nereal, că a vândut P.F. N. B. bunuri în valoare de 169.932.000 lei, factură care nu a fost datată şi a fost pusă de acesta la dispoziţia expertului contabil M. N., pentru a arăta că societatea sa are de încasat de la clienţi şi această sumă de bani. Această factură a fost ulterior stornată prin întocmirea unei alte facturi cu nr. (...)/30.11.2004.

Această situaţie de fapt rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză .

Cu alte cuvinte, ceea ce se impută inculpatului constă în esenţă în consemnarea unei situaţii nereale într-un înscris sub semnătură privată (factura fiscală (...), nedatată, nesemnată de primire şi nici măcar ştampilată).

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art.290 al.1 C.pen. constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată DOAR în vreunul din modurile arătate la art.288 C.pen. (nu şi în art. 289 Cp), adică doar în alterarea sau contrafacerea înscrisului, nu şi în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

          B. presupune o modificare materială a datelor cuprinse în înscris, iar contrafacerea reprezintă producerea prin imitare a unui înscris original preexistent. Or, niciuna dintre aceste situaţii nu poate fi imputată inculpatului, iar ceea ce procurorul a reţinut drept infracţiune constă în consemnarea unei situaţii nereale într-un înscris sub semnătură privată.

          Din modul de redactare al textelor art. 288-290 C.pen. rezultă că legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta de a consemna o situaţie O. doar în cazul înscrisurilor oficiale şi în condiţiile art.289 D., nu şi în cazul înscrisurilor sub semnătură privată.

          Este drept, că fapta inculpatului constând în consemnarea unei situaţii nereale într-un înscris sub semnătură privată (factura fiscală) este reprobabilă, însă NU ESTE J. PRIN LEGE.

În ceea ce priveşte faptele prevăzute de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, republicată, cu aplicarea art.13 cod penal (folosirea creditului societăţii în alte scopuri) şi art.266 pct.4 din Legea nr.31/1990, republicată (încasarea de dividende sub orice formă, contrar rezultatelor situaţiei financiare) de care este acuzat inculpatul, instanţa reţine următoarele :

În primul rând, în tot cuprinsul rechizitoriului, inclusiv la încadrarea în drept se arată că fapta de a folosi cu rea credinţă creditele societăţii este prevăzută de art.266 pct.5 din legea 31 /1990 cu aplicarea art. 13 C.pen., iar în dispozitiv din eroare s-a trecut art.266 pct. 4 din Legea 31.Ca urmare, este vorba o vădită eroare materială. Instanţa a mai reţinut că în urma modificării şi republicării legii 31/1990, art.262 pct.2 a devenit art.272 pct.2 din aceeaşi lege, având acelaşi conţinut şi prevăzând aceeaşi pedeapsă.

 În fapt, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă următoarele:

  La data de 01.09.2003, prin factura (...) societatea U. S.R.L. B  (administrată de B. T.) a vândut inculpatului B. T. (ca persoană fizică) un autoturism marca BMW, în valoare de 446.250.000 lei. Inculpatul B. T. nu a virat în contul societăţii nici un leu din această sumă, însuşindu-şi-o. Această situaţie rezultă din raportul de expertiză (f.81 ds UP) şi fila 84 (vezi tabelul cu clienţii şi sumele neîncasate de societate). Inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea acestei fapte, în sensul că a arătat că este adevărat că SC U. i-a vândut auto BMW cu acea sumă, iar el a vândut-o mai departe cu o sumă mai mică pe care i-ar fi depus în contul societăţii. Inculpatul a arătat că nu a depus toată suma în contul SC U., însuşindu-şi diferenţa (f.56).Inculpatul nu a făcut însă nici o dovadă în acest sens, raportul de expertiză fiind concludent în această privinţă, în sensul că inculpatul nu a virat în contul SC U. nici un leu din suma cu care i-a vândut maşina. Oricum, această împrejurare nu ar fi avut relevanţă decât pe latură civilă, sau la aplicarea dispoziţiilor art.118 C.pen.

În cuprinsul raportului de expertiză se mai arată că la data de 31.10.2003, inculpatul a ridicat în numerar din casieria societăţii suma de 43.500.000 lei, fără a exista documente justificative.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului B. T. care, în calitate de administrator al SC U. SRL, şi-a însuşit din patrimonial societăţii în perioada septembrie - octombrie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suma totală de 55.515 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art.2151 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 Cp., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a SC M. SRL, instanţa de fond a reţinut că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3.221.333.088 lei vechi, reprezentând contravaloarea facturilor scadente şi neachitate pentru care inculpatul a emis filele CEC – 1.615.041.544 lei vechi şi penalităţi de întârziere – 1.606.291.544 lei vechi, astfel cum au fost recunoscute prin sentinţa comercială nr.46/2005 a  T r i b u n a l u l u i   B u c u r e ş t i.

Faţă de soluţia de achitare în baza art.10 lit.d Cpp şi faţă de dispoziţiile art.346 al.2 Cpp, instanţa are obligaţia să se pronunţe asupra acestei acţiuni civile.

Instanţa a reţinut că pretenţiile civile (debit principal) decurgând din infracţiunea constând în emiterea de file C.E.C. fără acoperire nu pot depăşi contravaloarea nedecontată a filelor C.E.C. Dintr-un calcul simplu, numit adunare, instanţa constată că suma totală a celor 11 file C.E.C. emise de inculpat şi refuzate total la plată este de 109.245,54 lei (RON), iar nu de 161.504,15 lei. Această sumă este specificată de altfel şi în cuprinsul raportului de expertiză – fila 88 dosar urmărire penală, vol.I. Suma pretinsă de partea civilă ca debit principal - 161.504,15 lei, reprezintă, conform aceluiaşi raport de expertiză datoria totală pe care inculpatul o are faţă de SC M., datorie ce decurge din ansamblul relaţiilor comerciale dintre cele 2 societăţi şi care excede contravaloarea celor 11 file C.E.C.

În privinţa penalităţilor solicitate, SC M. a invocat ca temei şi a depus la dosar sentinţa comercială nr.46/2005 a  T r i b u n a l u l u i   B u c u r e ş t i (fila 65 dosar instanţă). Instanţa de fond a reţinut că această sentinţă a fost pronunţată în cadrul procedurii somaţiei de plată având ca părţi SC M. (creditor) şi SC U. (debitor). Prin această sentinţă debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 1.606.291.544 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Din cuprinsul considerentelor rezultă că aceste penalităţi sunt aferente unui debit total de 2.011.983.741 lei, din care neachitat - 1.606.291.544 lei, debit reprezentând contravaloarea a 22 facturi fiscale, penalităţile fiind calculate conform contractului încheiat între părţi.

Instanţa de fond a constatat că partea civilă poate pretinde şi penalităţi conform contractului, însă în speţă ele trebuie să fie aferente doar contravalorii celor 11 file C.E.C., restul neinteresând cauza. Instanţa penală nu este instanţă civilă să soluţioneze şi să se pronunţe cu privire la ansamblul relaţiilor comerciale dintre cele 2 părţi.

În aceste condiţii, este evident că suma pretinsă în cauză de partea civilă cu titlu de penalităţi excede obiectul cauzei, fiind aferentă totalului datoriei pe care SC U. o avea de plătit, iar partea civilă nu a făcut nici o dovadă şi nu a depus la dosar nici un alt înscris (mod de calcul) din care să rezulte totalul penalităţilor raportate la contravaloarea celor 11 file C.E.C. De altfel, aceasta a pretins din T. o sumă mai mare invocând şi depunând ca dovadă sentinţa comercială a  T r i b u n a l u l u i   B u c u r e ş t i.

Împotriva acestei soluţii, au declarat apel Parchetul de pe lângă  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a şi partea civilă S.C.”M. „S.R.L. B.

În apelul declarat, Parchetul de pe lângă  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a invocă netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei atacate.

Se arată că în mod greşit  şi dintr-o analiză eronată a probelor, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului B. T. pentru infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, motivat de  faptul că beneficiarul filelor CEC, S.C. M. S.R.L. nu avea cunoştinţă, la momentul emiterii acestora de către inculpat, că nu exista disponibil în cont, invocându-se Decizia nr. 18/24.10.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se arată în motivele de apel că pe lângă situaţiile reglementate de această decizie, pot exista  şi alte  împrejurări în care aceasta să nu îşi găsească aplicabilitatea cum este cazul de faţă.

Faptul că partea vătămată ştia ori nu că inculpatul nu avea disponibil în cont nu are relevanţă, inculpatul ştiind cu certitudine că nu avea disponibil suficient pentru îndestularea părţii vătămate.

Un alt motiv de apel invocat de parchet vizează obligarea inculpatului B. T. la plata despăgubirilor în sumă de 109.245,54 lei către partea civilă S.C.”M.”S.R.L. B reprezentând contravaloarea celor 11 file C.E.C.

În susţinerea acestui motiv de apel se arată că infracţiunea prevăzută de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 reglementează o infracţiune  de pericol şi nu de rezultat, iar instanţa nu putea acorda despăgubiri S.C.”M.”S.R.L. B.

Al treilea motiv de apel vizează achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.pen.

În susţinerea  acestui motiv de apel se arată că textul art.289 C.pen. (care stabileşte unitatea emitentă a unui înscris oficial) nu a fost corelat cu evoluţia instituţiilor publice din ziua de astăzi, însă practica judiciară a statuat că documentele falsificate emise de persoane juridice care nu fac parte din autorităţi publice, instituţii publice ori persoane  juridice de interes public nu fac parte din  categoria înscrisurilor oficiale, constituind însă infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 C.pen.

Referitor la apelul declarat de partea civilă S.C.M. S.R.L. B, tribunalul reţine că acesta nu este motivat.

Analizând sentinţa atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi în raport de prevederile art.371 Cod pr.pen., tribunalul constată că apelul Parchetului este fondat numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Pe de altă parte se constată că apelul părţii civile S.C.M. S.R.L. B nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel invocat de Parchet ce vizează achitarea inculpatului B. T. pentru infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, tribunalul apreciază că în mod legal instanţa de fond a constatat că fapta  inculpatului de a emite cele 11 file C.E.C. fără acoperire, parte vătămată fiind S.C. M. S.R.L. B, nu  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

Prin rechizitoriul nr. 74/P/2004, Parchetul de pe lângă  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a, pentru aceeaşi faptă, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a  învinuitului B. T. sub aspectul  infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,3 şi 4 Cod penal, dispunându-se trimiterea în judecată sub aspectul infracţiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

Procedând în această modalitate, Parchetul a dat două soluţii pentru aceeaşi faptă pentru care inculpatul a fost cercetat.

Faptul că partea vătămată ştia ori nu că inculpatul nu avea disponibil în cont, are relevanţă în stabilirea încadrării juridice a faptei, după cum s-a pronunţat  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.IX/ 2005 în interesul legii prin care s-a făcut distincţia dintre cele două infracţiuni, sub aspectul existenţei sau neexistenţei intenţiei de a înşela partea vătămată.

Or, din nota depusă la dosarul de fond fila nr.59, S.C. M. S.R.L. arată faptul că nu a cunoscut la momentul emiterii filelor CEC, că acestea nu au acoperire şi nici nu vor avea la scadenţă, iar din probele administrate în cauză nu rezultă contrariul.

Este ştiut că potrivit art.4142  alin.2 Cod proc.pen. dezlegarea dată problemelor  de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, iar instanţa de fond a analizat legal şi temeinic fapta dedusă judecăţii prin prisma interpretării date de Î.C.C.J. în Decizia în interesul legii arătată mai sus.

Pe de altă parte, procurorul dispunând prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru aceeaşi faptă însă sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,3 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, a avut în vedere tocmai lipsa intenţiei de inducere în eroare.

În mod corect instanţa de fond a constatat că, împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriu nu s-a formulat plângere potrivit art.2781  Cod pr.pen., aceasta fiind singura modalitate prin care instanţa ar fi avut căderea de a analiza legalitatea şi  temeinicia acestei soluţii.

Ca urmare, tribunalul apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia instanţei de fond privind  achitarea inculpatului sub aspectul infracţiunii prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, aceasta făcându-se pe o justă interpretare şi apreciere a probelor.

Cu privire la motivul de apel ce vizează achitarea inculpatului pentru infracţiunea  de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 C.pen., tribunalul reţine că potrivit acestui text de lege, falsul în înscrisuri sub semnătură privată se săvârşeşte prin vreunul din modurile arătate în art.288 C.pen. şi anume: contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod de natură să producă să producă consecinţe juridice.

În speţa de faţă inculpatul este judecat pentru consemnarea unei situaţii nereale într-un înscris sub semnătură privată, respectiv factura fiscală (...), nedatată, nesemnată de primire şi nici ştampilată.

Or, în  raport de prevederile incriminatoare de la art.290 c.pen., fapta inculpatului de a  întocmi factura fiscală prin care arăta nereal că a vândut P.F. N. B.  bunuri în valoare de 169.932.000 lei , nu se încadrează în nici una dintre modalităţile prevăzute de textul de lege, fapta inculpatului nefiind incriminată de lege.

Nu poate fi primită susţinerea Parchetului în sensul că textul art.289 c.pen. nu a fost corelat cu evoluţia instituţiilor publice din ziua de azi, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să sancţioneze diferit, prin modalităţi diferite de comitere, infracţiunile de fals în raport de natura înscrisului ( înscris sub semnătură privată sau înscris oficial ).

În aceste condiţii, instanţa de fond în mod  corect a apreciat că faptei îi lipseşte elementul material (alterarea sau contrafacerea) dispunând achitarea inculpatului sub aspectul acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte motivul de apel ce vizează obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în  sumă de 109.245,54 lei către partea civilă S.C.M. S.R.L. B reprezentând contravaloarea celor 11 file C.E.C., tribunalul constată că este fondat.

Se constată astfel că cele 11 file C.E.C. depuse în original la filele 17 şi urm. din dosarul de urmărire penală, au fost învestite cu formulă executorie, fiind titluri executorii, putând fi puse în executare silită.

De altfel, potrivit art.53 din Legea nr.59/1934, modificată prin Legea nr.83/1994 Cecul are valoare de titlu executor posesorul lui având posibilitatea fie să intenteze o acţiune prin care să obţină o hotărâre judecătorească asupra cecului neplătit la prezentare, fie să-l investească cu formulă executorie.

În condiţiile în care, în situaţia de faţă cecurile au fost investite, acestea sunt titluri executorii iar posesorul acestora a avut posibilitatea executării silite, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu este prescris.

Faţă de aceste considerente  T r i b u n a l u l   B r ă i l a prin decizia penală nr. 83/2008 a respins apelul declarat de partea civilă SC M. SRL B, împotriva sentinţei penale nr. 2440/21.12.2007, pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a în dosarul nr(...).

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a împotriva aceleiaşi sentinţe penale privind pe inculpatul B. T. şi a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, pe latură civilă, numai în ceea ce priveşte obligarea inculpatului B. T. la plata despăgubirilor civile către partea civilă S.C. M. S.R.L. B şi în rejudecare:

A respins cererea civilă formulată de partea civilă S.C. M. S.R.L. B împotriva  inculpatului B. T. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal SC M. SRL B care apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală şi netemeinică din următoarele considerente:

a)judecarea apelului cu lipsă de procedură cu recurenta societate comercială care în apel procedura de citare cu aceasta s-a făcut prin afişare, fără a se respecta dispoziţiile legale, respectiv că citaţia se predă  persoanei însărcinate cu ridicarea corespondentei societăţii comerciale respective.

b) pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare, respectiv achitarea inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr.  59/1934 – legea cec-ului în condiţiile în care prin emiterea a 11 file cec fără acoperire inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 Cod penal.

c) greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în condiţiile în care inc a întocmit în fals o factură fiscală ce a fost înmânată expertului contabil pentru efectuarea expertizei contabile cu consecinţa scoaterii inculpatului de sub urmărirea penală.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reţine următoarele:

În apel, cu ocazia dezbaterilor, judecarea cauzei s-a făcut cu procedura de citare ca fiind îndeplinită prin afişare  cu apelanta parte civilă SC M. SRL B.

Este adevărat că legea apreciază ca fiind îndeplinită procedura de citare în cazul afişării citaţiei, pe motivul că nici o persoană nu a fost găsită la adresa indicată. Practica a statuat că procedura prin afişare este valabilă şi în cazul societăţilor comerciale chiar dacă se prevede că citaţia se predă funcţionarului însărcinat cu ridicarea corespondenţei societăţii comerciale, mai ales în condiţiile în care sunt foarte multe societăţi comerciale cu răspundere limitată care au ca angajaţi o singură persoană, respectiv administratorul societăţii.

În această situaţie,  ar fi imposibil ca citaţia să fie dată persoanei care răspunde de ridicarea corespondenţei, deoarece la societatea comercială respectivă  fiinţează doar o singură persoană, respectiv administratorul ei.

Totuşi, în cazul în speţă, în recurs, recurenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că la sediul societăţii M. SRL  exista permanent cel puţin o persoană care putea primi corespondenţa, respectiv contractul de prestări de servicii pentru paza sediului firmei din care rezultă că la sediul acesteia se afla în permanenţă o persoană care putea primi corespondenţa chiar şi în afara orelor de program.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că recurenta a făcut dovada că procedura de citare prin afişare pentru termenul în care s-a judecat cauza în apel nu este legal îndeplinită. În mod normal, citaţia ar fi trebuit să fie în timpul orelor de program înmânată secretariatului societăţii comerciale care primea corespondenţa iar în afara orelor de program paznicilor care asigurau paza societăţii comerciale.

În condiţiile în care legea prevede că lipsa de procedură este un motiv de nulitate relativă care poate fi invocat până la primul termen de judecată după constatarea vătămării, Curtea urmează a admite  acel motiv de recurs al părţii civile şi va constata că judecarea în apel a cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură cu partea vătămată, procedura prin afişare nefiind legală.

Deoarece în acest mod s-a dus o atingere drepturilor părţii vătămate de a afla de termenul de judecată şi de a se prezenta pentru a-şi formula apărările, urmează a se constata că prin procedura prin afişare acesteia i s-a dus o vătămare a intereselor sale, şi nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea hotărârii pronunţate.

În consecinţă va admite recursul declarat de SC M. SRL B şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la  T r i b u n a l u l   G a l a ţ i

În rejudecare se vor cita părţile şi se va trece la judecarea cauzei numai când instanţa va aprecia că procedura de citare este legal îndeplinită cu acestea, având în vedere criticile mai sus menţionate.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de partea civilă care vizează fondul cauzei urmând a fi admise sau respinse în funcţie de probele administrate în apel.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite recursul declarat de partea civilă S.C. M. SRL B (cu sediul în B,(...), sector 3)  împotriva deciziei penale nr. 83 din data de 1.04.2008 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B r ă i l a în dosarul nr(...) (sentinţa penală nr.2440 din data de 21.12.2007 pronunţată de  J u d e c ă t o r i a   B r ă i l a în dosarul nr(...)) privind pe inculpatul  B. T.     (fiul lui E. şi N., născut la data de  10.06.1972 în B, CNP: (...), domiciliat în B, D. E. nr. 211, bloc 30, scara 1,  . 48, sector 3 şi B,sector 4,(...), Bloc 173,  . 2) şi în rejudecare:

Casează decizia penală nr. 83/1.04.2008 a  T r i b u n a l u l u i   B r ă i l a şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă -  T r i b u n a l u l   B r ă i l a.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.06.2008.

 

PREŞEDINTE,                         JUDECĂTOR,                     JUDECĂTOR,

E. E.             N. H.                   J. B.

 

 

Grefier,

(...) (...)

 

 

 

Red. D.P. 25 Iunie 2008

Tehnored. F.N. 25 Iunie 2008

Apel: V.S. - R. E.

Fond. N.E.